De ce conurbaţia Corvinaşi nu zona metropolitană Hunedoara

Răspund în acest editorial unui cititor, care într-un comentariu postat miercuri, întreabă exact ca în titlu: de ce conurbaţia Corvina şi nu zona metropolitană Hunedoara?
Cred că am justificat de ce sunt un susţinător al asocierii oraşelor Deva, Hunedoara, Simeria şi pe viitor Călan, în ceea ce se numeşte deja „conurbaţia Corvina”. Proiectul iniţiat în urmă cu câţiva ani de preşedintele Mircea Ioan Moloţ prezintă, în opinia mea, mai multe avantaje, primul dintre ele fiind cel al unei fundamentări ştiinţifice şi nu rod al unui puseu de orgoliu, cu iz electoral, cum este zona metropolitană Hunedoara. Desigur că vor exista frustrări, de ce doar ei şi nu noi etc., numai că nu se poate să-i împaci pe toţi tot timpul.
Arhitectul Radu Radoslav a prezentat un studiu aprofundat referitor la evoluţia zonei Deva-Hunedoara-Simeria. Deşi a rezultat că într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, Călanul va trebui inclus în această conurbaţie, studiul iniţial a fost făcut doar pentru primele trei oraşe menţionate. Au fost luate în calcul extrem de multe aspecte, geografice, demografice, de mediu, infrastructură, utilităţi, turism, învăţământ, mă rog, s-a lucrat sistematic, competent, poate este cel mai bine fundamentat proiect, aş îndrăzni să-i spun global, pe care l-am văzut. Esenţial este că nu a fost pus carul înaintea boilor, în sensul că necesitatea uniunii a apărut ca urmare a parcurgerii etapelor studiului, plecând de la evoluţia celor trei localităţi, începând cu anul 1912. La vremea respectivă, în 2006, proiectul a fost prezentat public, inclusiv de către postul DevaTV. În opinia mea, e uşor să spui că vrei o zonă metropolitană, hai s-o facem hei-rupist, pe hârtie, scoatem legea să fim primii, apoi mai vedem noi cum o aducem în realitate, dacă mai facem vreun studiu sau îngropăm totul, în buna tradiţie românească a formelor fără fond. Nu există alte argumente în favoarea zonei metropolitane, cel puţin deocamdată, în afara celor cu caracter strict afectiv şi emoţional.
Studiul arhitectului Radoslav a arătat clar că unirea celor trei localităţi se va produce cu sau fără voia noastră. Distanţele justifică acest aspect, între Deva şi Hunedoara fiind doar 18 kilometri, care se parcurg acum foarte repede. Nu la fel se pune problema cu Deva – Orăştie de exemplu, nimeni nu-şi imaginează o unificare realistă în următorii 25 de ani, să spunem.
Perfect de acord cu cititorul meu în ceea ce priveşte Hunedoara – de altfel, arhitectul Radoslav a spus că spaţiul turistic va fi pe axa Cetatea Devei – Castelul Corvinilor, ultimul devenind „placa turnantă” a turismului din zonă.
Prin urmare, deşi spaţiul este restrictiv, cel puţin la nivel de studiu, conurbaţia este la nivel de „s-a făcut”, există un proiect de lege în Parlament şi pentru ea, iar zona metropolitană este la nivel de „vom face…”, fără însă ca logica dezvoltării să susţină un asemenea experiment de proporţii. Şi, în plus, hai să facem ceva mai mic, să vedem dacă se poate, iar dacă va reuşi, nu avem decât să concepem câte zone metropolitane vrem. Ca simplu cetăţean, aş dori mai mult pledoarii pentru o autostradă Deva – Orăştie, decât mega-zone!