De doi lei speranţă

A trecut, iată, prima săptămână din anul 2013. Cu siguranţă, majoritatea oamenilor am intrat în noul an cu speranţa de mai bine. Aşa ne-am urat unul altuia, aşa ne-am dorit fiecare la cumpăna dintre ani. Dar oare nouă, românilor, ne va fi mai bine? Aceasta-i întrebarea.
Premierul Victor Ponta şi al său guvern stufos (deh, fiecare membru din coaliţia USL, ajunsă la putere în urma scrutinului din 9 decembrie, trebuia să prindă câte o bucată mai mare sau mai mică din ciolan!) şi-au intrat în pită. Asta, cel puţin teoretic, pentru că la această oră, sunt ministere care funcţionează doar pe hârtie, nefiindu-le încă stabilite organigrama, atribuţiile exacte şi tot ce-i trebuie unui minister ca să funcţioneze normal. Până una-alta, premierul Ponta apare zilnic la televizor şi face tot felul de declaraţii referitoare la ce va face el şi guvernul său în viitorul imediat sau pe termen mediu, pentru ca lucrurile să se schimbe în bine în ţară. Fie vorba între noi, premierul Ponta chiar poate să facă tot ce-şi propune, deoarece dispune, deocamdată, de majoritatea necesară în parlament, care să-i permită să-şi pună în practică proiectele. Astfel, din declaraţiile sale din aceste prime zile ale noului an, rezultă că Victor Ponta are următoarele priorităţi: adoptarea bugetului, în care să fie inclusă şi creşterea salariului minim de la 700 la 800 de lei, apoi, printre multe altele de mai mică anvergură, ar fi modificarea Constituţiei, care vizează şi limitarea atribuţiilor preşedintelui României, modificarea Legii Electorale şi adoptarea legii privind reorganizarea administrativă a ţării, prin realizarea a opt regiuni.
Dar, ce au aflat concret bugetarii, pensionarii, antreprenorii firmelor private în acest început de an?  Că salariile şi pensiile nu se vor majora în 2013, că posturile din instituţiile publice şi companiile de stat vor rămâne blocate, că nu prea sunt bani pentru investiţii, că taxa de primă înmatriculare auto va intra în vigoare de la începutul anului – dar sub o altă denumire. Au mai constatat că de la 1 ianuarie 2013, au crescut tarifele la energia electrică şi gazele naturale – asta, în timp ce la vecinii bulgari şi unguri, acestea au scăzut cu aproximativ 10 la sută – , că guvernul a dat o hotărâre prin care taxele şi impozitele locale vor creşte în acest an cu peste 16 la sută. Deci, ce să creadă bugetarii şi pensionarii care i-au votat în 9 decembrie pe reprezentanţii USL cu două mâini, seduşi de promisiunile din campania electorală? Promisiuni despre laptele şi mierea ce vor curge în România, imediat după ce USL ajunge la putere. Ce pot să mai facă ei acum, după ce le-au asigurat lui Ponta, Antonescu, Voiculescu şi alor lor, o majoritate confortabilă în parlament, care să le permită să facă aproape ce vor în această ţară? Ce pot să mai facă ei, dar şi cei care nu i-au votat, fiindcă şi-au dat seama că toate promisiunile USL sunt doar poveşti de aburit electoratul? Nimic, decât să aştepte cu  speranţa că lucrurile se vor aşeza pe un făgaş normal şi că va fi mai bine şi pentru noi, cei care mai trăim şi muncim în această ţară. Este o speranţă de doi lei, dar totuşi, o speranţă.