Detalii despre cum devine presa indezirabilă

Dacă este cineva care să pună la îndoială afirmaţiile mele de ieri, legate de gradul de încredere al populaţiei în presă, vă ofer acum datele complete, aşa cum reies ele din studiul comandat de asociaţia Pro Democraţia şi vizibile pe site-ul http://www.ftr.ro/romanii-au-cea-mai-mare-incredere-in-pompieri-44102.php (evident, este doar una dintre adrese).
Ce spun deci statisticile? Românii au foarte mare încredere în pompieri, (89 la sută, unde 100 la sută reprezintă foarte multă şi destul de multă încredere), în biserică (80 la sută), armată (73 la sută), jandarmerie (63 la sută), mass-media (61 la sută), institutele de sondare a opiniei publice (57 la sută). Şi primăriile beneficiază de un grad mare de încredere al populaţiei (55 la sută), pe acelaşi loc situându-se şi poliţia.
La mijlocul topului privind încrederea se află Serviciul Român de Informaţii (40 la sută), Avocatul Poporului (34 la sută), organizaţiile non-guvernamentale (33 la sută), sindicatele (32 la sută), justiţie (29 la sută) şi bănci (25 la sută). Pe ultimele locuri se află Preşedinţia, cu 17 la sută, faţă de 48 la sută în 2009, Parlamentul cu 14 la sută, Guvernul cu 13 la sută şi partidele politice cu 12 la sută. Acestea sunt rezultatele sondajului realizat de Compania de Cercetare Sociologică şi Branding (CCSB), la comanda Pro-Democraţia. Preşedintele Pro Democraţia, politologul Cristian Pîrvulescu, susţine că niciodată încrederea în instituţia Preşedinţiei nu a fost atât de scăzută. Studiul a fost realizat în perioada 23-28 septembrie 2010, pe un eşantion reprezentativ, alcătuit din 1.017 persoane. Marja de eroare este undeva la 3,1 la sută.
Fiecare Opoziţie se aliază în grade mai mari sau mai mici cu presa. În 1996, barajul ridicat de presă împotriva PDSR (cum l-a numit atunci Alina Mungiu) nu a fost trecut, iar CDR a câştigat alegerile. Spre lauda ei, CDR nu a avut nici o tentativă de punere a pumnului în gura presei, ba chiar era folosită în exces – ţara era parcă guvernată de la emisiunea lui Marius Tucă, „Milionarii de la miezul nopţii”.
În anul 2000, fără să fie explicit de partea PSD, pentru că prestaţia CDR a fost departe de a fi satisfăcătoare, presa nu a mai ridicat nici un baraj în faţa lui Iliescu sau Năstase. Dar din păcate, Adrian Năstase nu a mai fost la fel de fair-play cu presa, după ce a devenit prim-ministru.
A fost însă fair-play Traian Băsescu, care a fost ajutat enorm de majoritatea ziarelor şi a posturilor TV. Dar după ce  a devenit preşedinte, ştiind cât e presa de influentă, a încercat să o discrediteze. Din nou o bilă albă pentru Guvernul Tăriceanu, care nu a încercat în nici un fel să obstrucţioneze presa, chiar dacă de la un moment dat i-a fost defavorabilă.
Cu atât mai mult deranjează atitudinea lui Ioan Ghişe, şi cred că deşi face parte din PNL, va fi iubit de mulţi pedelişti pentru atitudinea sa anti-presă.