Dezvăluiri șocante: 60 de medaliați olimpici la Paris 2024 nu au fost testați doping nici măcar O DATĂ cu 6 luni înainte de startul competiției. Naționala de handbal a Norvegiei, în vizor

Un raport publicat recent de Agen­ția Internațională de Testare (ITA) scoa­te la iveală cifre îngrijorătoare: 2.500 de participanți la Jocurile Olim­pice de la Paris din totalul de 10.700 nu au fost supuși testelor doping sau nu în conformitate cu reglementările.

Responsabilă
Campioana olimpică la handbal fe­minin, Norvegia, este un exemplu ilus­tru: 10 din 15 jucătoare nu au avut con­troale doping în cele 6 luni dina­intea JO.
Unul din 10 sportivi olimpici par­ti­cipanți la Jocurile de vară din acest an a călătorit la Paris fără să fi fost supus mă­car unui singur test doping. Mai mult de 60 de câștigători de medalii nu au fost testați nici măcar o dată în prealabil – se arată în raportul publicat recent de Agenția Internațională de Testare (ITA), care este responsabilă de gestionarea dopajului în ceea de pri­vește Jocurile Olimpice, arată gsp.ro.

Fără întreruperi
„Încă sunt necesare îmbunătățiri în planificarea testelor”, se arată succint în raport. Față de 10,3% din cei 10.700 de sportivi participanți care „nu au fost testați deloc” în timpul perioadei in­ves­tigate de șase luni înainte de Jocuri, alți 13,4% „nu au fost testați în con­for­mitate cu recomandările”, a scris ITA, citată de ARD.
În total, este vorba de mai mult de 2.500 de participanți. Un total de 67 de medalii la Paris au mers la sportivi care au putut să se pregătească înainte de Jocuri fără întreruperi sau controale doping.
Criticii interpretează raportul drept o dovadă în plus a unei campanii anti­do­ping defectuoase și incorecte. „Spor­tivii și-au pierdut orice încredere că pot concura în condiții egale”, a declarat Rob Koehler, directorul general al Global Athlete, mișcarea internațională care reclamă o schimbare pozitivă în sport, pentru echipa editorială de dopaj ARD.
Pentru a evita rapoarte precum cel recent al ITA, care „nu fac decât să sub­linieze lacunele și ineficiența sistemului de testare”, și pentru a crește pre­si­unea asupra celor care se dopează din întreaga lume, o măsură este ine­vi­tabilă, potrivit lui Koehler: transparența totală. „Datele de testare ale fiecărui sportiv trebuie publicate”, susține el.

Niciodată
Un caz iese în evidență în mod ne­gativ în raport, deoarece afectează 10 dintre cele 15 jucătoare ale echipei na­ționale de handbal a Norvegiei. Aces­tea nu au fost testate deloc în lunile premergătoare Jocurilor – nici în pe­rioadele de pregătire, nici în competiții. Selecționata scandinavă a devenit campioană olimpică, după o finală îm­potriva gazdei Franța.
Prin comparație, toți ceilalți hand­ba­liști sau handbaliste care au câștigat medalii la Paris au fost testați cel puțin o dată înainte de JO. Experții consideră că lunile de pregătire pentru Jocurile Olimpice sunt cele în care este cel mai probabil să fie prinși cei care încalcă regulile anti-doping.

Cifre scăzute și pentru Australia și Noua Zeelandă
Alte națiuni sportive au avut lacune mult mai mari în perioada premer­gă­toare Parisului. În Australia, de exem­plu, 60 de sportivi nu au fost testați deloc în timpul perioadei vizate, in­clusiv cinci medaliați. Rezultate în mod special negative au fost cele ale Noii Zeelande, care a obținut cel mai bun bilanț din istoria sa olimpică, cu zece medalii de aur și locul unsprezece în clasamentul pe medalii.
Potrivit raportului, doar 50 % din delegația Noii Zeelande a fost testată corespunzător, iar 40 de sportivi nu au fost controlați deloc. Printre aceștia s-au numărat patru medaliați, inclusiv campioanele olimpice la canotaj în proba de dublu vâsle feminin, Brooke Francis și Lucy Spoors, învingătoarele Simonei Radiș și Ancuței Bodnar – într-un sport pe care ITA îl clasifică drept „cu risc de dopaj”.
De asemenea, 15 țări mai mici nu și-au testat deloc sportivii în perioada dinaintea Jocurilor. Cu toate acestea, numărul total reprezintă o îmbunătățire majoră, cel puțin în comparație cu activitățile antidoping din perioada premergătoare Jocurilor de la Tokyo 2020, care au fost reduse semnificativ din cauza COVID. La acel moment, spor­tivi din 38 de națiuni au sosit ne­testați în Japonia.
La Paris, cel puțin o medalie a fost câș­tigată de sportivi netestați în atle­tism, ciclism, canotaj, gimnastică, echi­tație, navigație, baschet, fotbal, hand­bal, hochei și polo

Peste 40 de teste pozitive înainte de startul Jocurilor Olimpice de la Paris
Cel mai recent raport ITA conține mai multe informații decât edițiile anteri­oare, dar lipsesc încă multe detalii. De exemplu, nu este clar ce anume a fost căutat în fiecare test. În multe țări, arată cei de la ARD, organizațiile anti-doping nu utilizează întreaga gamă de teste analitice – de cele mai multe ori din motive de costuri.
ITA a dezvăluit că mai mult de 40 de potențiali sportivi olimpici au fost prinși în cele șase luni dinainte de startul Jocurilor și cinci în timpul desfășurării acestora. Toate probele prelevate la Paris au fost înghețate pentru a putea fi retestate ulterior, când tehnicile de analiză se vor îmbunătăți.
În urma Jocurilor din 2012 de la Londra, nu mai puțin de 41 de câști­gători de medalii au fost descoperiți drept utilizatori ai dopajului, între ei și doi halterofili români, Roxana Cocoș și Răzvan Martin.
Cel mai recent, Unitatea de Inte­gritate în Atletism a anunțat că desca­lificarea și interdicția de zece ani a alergătoarei ruse de 1.500 de metri Tatjana Tomasheva au fost ratificate oficial și juridic. Tomashova trecuse inițial de pe locul patru pe poziția de argint, deoarece concurentele din fața ei fuseseră depistate pozitiv. Apoi, s-a constatat că ea însăși a fost a cincea sportivă care a încălcat regulamentul anti-doping dintre cele 13 finaliste ale probei 1 500 de metri.