Doar împreunã, şi la bine, şi în pribegie

Maximilian Gânju

N-ar renunţa în ruptul capului unul la altul, deşi trăiesc pe străzi. Trec mai uşor peste greutăţi, dacă sunt împreună. Nu cer nimănui ajutor, le este ruşine, deşi s-ar găsi şi pentru ei patru pereţi, cât să nu-i plouă sau ningă. Este povestea a doi bătrâni, care pribegesc de mai bine de cinci ani.

Înşelaţi şi lăsaţi fără locuinţă
Necazul celor doi bătrâni întâlniţi în fiecare zi pe străzile din Petroşani a început acum mai bine de cinci ani. Sunt de loc din judeţul Gorj, aveau o casă şi o gospodărie, dar au fost izgoniţi de pe propriul pământ. Oamenii şi-au dat casa unei persoane, care le-a promis câteva mii de lei şi o locuinţă la schimb, în Valea Jiului. „Tranzacţia“ a mers bine, până când cei doi bătrâni au ajuns la noua lor casă şi şi-au dat seama că au fost înşelaţi. Acum, trăiesc pe străzile din centrul municipiului Petroşani, într-un parc, prin gară, pe unde pot.

Casa era doar o scară de bloc
Soţii Motroc, după ce au semnat actele de vânzare a locuinţei din Gorj, au venit să se mute într-o garsonieră din Paroşeni-Vulcan. Locuinţa era în completare la suma de bani primită pe gospodăria din Gorj. Sperau să le fie mai bine în Valea Jiului, mai ales că în 2007, când s-a făcut tranzacţia, viaţa era mai uşoară în zona minieră. Odată ajunşi în Paroşeni, cei doi bătrâni au constat că au fost păcăliţi. „Nu am găsit nici locuinţa şi nici banii pe care trebuia să-i primim aici. Înapoi la Târgu Jiu nu ne mai putem întoarce, că ne-au dărâmat casa. Nu mai putem face nimic acum şi am ajuns să trăim pe străzi. Atunci am încercat să dăm de omul la care i-am dat pământul, dar nu l-am mai găsit. Nu s-a mai putut face nimic, dar va fi pedepsit de Dumnezeu“, ne spune Constantin Motroc (76 de ani). Bătrânii au semnat contractul de vânzare-cumpărare, iar pentru a dovedi că au fost înşelaţi, ar fi trebuit să ajungă la judecată. Nu au avut bani şi nici putere să lupte.

Dorm sub cerul liber
În aceste condiţii, cei doi pensionari s-au aciuat într-un parc din centrul municipiului Petroşani. Acolo dorm, mănâncă şi se roagă. „Mâncăm ce putem şi noi. O pâine cu margarină, ce putem, că nu prea avem bani. Cu ce am greşit noi de păţim aşa ceva, că nu am făcut rău la nimeni. Noaptea, ne mai trezim, de frică să nu murim îngheţaţi iarna. Ziua, ne strângem hainele şi plapuma, ce am luat cu noi când am plecat şi umblăm pe străzi“, spune Ana Motroc, soţia bărbatului. Bătrânii nu mai au putere să lupte şi să-şi facă dreptate. Sunt mulţumiţi că încă se au unul pe altul. „Nu mai vrem noi nimic. E de ajuns că încă ne ţine Dumnezeu împreună. Dacă ne avem unul pe altul, viaţa nu mai e aşa grea“, mai spune bătrânul.