Dr. Claudiu Resiga, medic primar psihiatrie adulți în cadrul Spitalului General CF Simeria: Când plăcerea devine dependență, începem să ne rupem de lumea reală

Magdalena Șerban

Realitatea zilelor noastre este um­brită de multe vicii, printre care se nu­mără pa­tima jocurilor de noroc. Nu în puține cazuri, s-a ajuns și până la delinc­venţă pen­tru a face rost de bani, așa că unii psi­hiatrii au trasat concluzia că poate fi com­parată cu dependenţa de droguri, func­ţionând după acelaşi me­ca­nism. Și tot pe un palier alunecos este și dependența de rețelele de socia­lizare. În acest caz, sabia cu două tăișuri face și ea victime. Despre toate aces­tea, dr. Claudiu Resiga, medic primar psi­hiatrie adulți în cadrul Spitalului General CF Simeria, punctează câteva detalii.

De la boală, la dramă. Și invers
Conform medicilor psihiatri, depen­denţa de jocuri de noroc poate apărea la orice vârstă. Reclamele abuzive, pre­zen­te atât în mediul online cât şi la televiziuni au menirea de a atrage tot mai mulţi adepţi. Iar odată cu apariţia jocurilor de no­roc în online, lucrurile au luat o întor­sătură şi mai gravă. Au devenit și mai accesibile, practic sunt deschise non-stop. Astfel, specialiștii consideră că tra­tamentul implică un efort special şi multă psihoterapie. La ora actuală, România are pe hârtie peste 100.000 de de­pen­denți de jocuri de noroc, însă în realitate nimeni nu știe, de fapt, câți români au că­zut în patima „păcănelelor”. Dependenții sunt tentați la orice colț de stradă să bage „la aparate” și banii pe care nu-i au. Așa apar adevărate drame: destine ruinate, familii destrămate, sinucideri. Doi jucători ies mereu în câștig: patronul de agenție și statul, care percepe taxe considerabile. De altfel, dependenții susțin că le este greu să se trateze când, la orice eveniment sportiv, transmisiune sportivă sau simplă plimbare prin oraș văd reclame la cazinouri. Iar în mediul online, e plin. E mai simplu să se adân­cească în necazuri decât să-și recu­noască problema care devine una strin­gentă și să ia măsuri. Stigmatul social este un alt considerent care pune frână. „Există, în multe cazuri, o reținere per­sonală de a se prezenta la cabinetul unui psihiatru. Abordarea socială nu ține cont că și asta este o situație de suferință umană. La fel cum te doare un picior, nu respiri bine, etc. Trebuie să ceri ajutor. Tentația este de înțeles, dar mai puțin acceptabilă. Una dintre condițiile im­por­tante care sprijină crearea depen­den­țelor este accesabilitatea. Dacă ea există și persoana vulnerabilă este expusă, sigur că va fi prinsă acolo. În primă fază, trebuie să se încerce conștientizarea situației, argumentele aduse de pacient fiind doar simple justificări. Deci este primordială stabilirea unei comunicări reale cu omul respectiv. Apoi, urmează pașii aferenți, care sunt oarecum stan­dardizați în terapia acestei dependențe și a tuturor dependențelor”, explică dr. Claudiu Resiga (foto 1), medic primar psi­hiatrie adulți. Nici nu e de mirare că de la cele mai fragede vârste poți vedea ex­emple de acest gen. Conform sta­tis­ticilor, în România sunt peste 28.000, 8.000 de farmacii și peste 12.000 de agenții de jocuri de noroc. Oficiul Națio­nal al Jocurilor de Noroc (ONJN), instituția de stat care monitorizează și aprobă func­ționarea acestui sector, are înregis­trate 12.000 de săli de pariuri sportive, bingo, cazinou, loterie. Mediul online este și mai populat de pasionații jocurilor de noroc. Aproape 400.000 de conturi sunt pe internet, conform datelor asociațiilor din domeniu. În ultimii zece ani, feno­me­nul a luat avânt. Acum un deceniu, erau 8.000 de săli de jocuri de noroc, iar aplicațiile online de pariuri nu existau, conform datelor de la ONJN din 2012.

Jocurile video (online sau offline) plus rețelele de socializare – toate vin din urmă
Mergând mai departe cu linia fină dintre pasiune și dependență, un alt capitol ține de jocurile video, ce pot avea efecte negative sau pozitive. Acestea pot fi benefice și educative pentru copii și adulți sau pot produce dependență. „Este dificil pentru creierul omului să dis­tingă între real și ireal. Se creează o ruptură. Dependentul nu mai are mo­tivație pentru nimic. E deprimat și tot ce face e să se joace pe calculator/telefon. Intră într-o altă lume unde poate face orice și are un fals control. Din nou, conștientizarea și stabilirea unei comu­ni­cări reale sunt primii pași. Cei care îl susțin joacă un rol definitoriu. Cineva care petrece ore în șir în fața ecranului nu e capabil să-și asigure traiul, având nevoie ca altcineva să-i asigure mâncare, căldură, etc. Joci câtă vreme glicemia e la un nivel funcțional, cât nu dârdâi și nu mai poți atinge tastele. Aparținătorii trebuie să înțeleagă că ei pot fi sprijinul de care respectivul are nevoie, pentru a-l scoate din acel mediu bolnăvicios”, arată spe­cia­listul. Pe de altă parte, tot un semnal de alarmă îl activează și rețelele de socia­lizare. Rapoarte și studii menționează faptul că generația Y a făcut din social media o prioritate de viață. Le aduce satis­facții reale care se pot transforma însă în adicții. Like-urile, comentariile pozitive, share-urile pot declanșa anu­mite sentimente de mândrie cu privire la stima de sine, însă în același timp o pot și scădea, dacă aprecierile respective lip­sesc cu desăvârșire sau sunt negative. Rețele de socializare pun în alertă centre de recompensare din creierul uman, unde se eliberează dopamina ce creează sentimentul de dorință și plăcere. Aceas­tă substanță este atât de puternică, încât cercetările au arătat faptul că abținându-te de la a posta o poză sau un comen­tariu, poate fi mai greu decât să te abții de la consumul de țigări sau de alcool. Același lucru se aplică și când vorbim despre verificarea notificărilor. Aceste verificări obsesive sunt de fapt simp­tome care îți comunică în subconștient că ceva nu este în regulă cu comporta­mentul tău. ,,Sunt tot felul de capcane. Socializarea virtuală răspunde unei nevoi firești, umane: instinctul gregar, cel de socializare, cel de a trăi între semeni. E un dat naturat, asta suntem, cu toții. Însă aceste capcane aduc mult cu firescul, cu relațiile față în față, dar nu sunt deloc așa. Probabil nici cu somnul nu vei mai fi bun prieten, alocând timp. Dacă toți acești factori se aliniază împotriva ta, pot pune în pericol o viață echilibrată, mărind riscul apariției de­presiei și al anxietății. Sunt ex­periențe importante, trebuie spus, poate chiar esențiale în unele cazuri, răs­punzând nevoii umane de cunoaștere, dar există aceste capcane generate de natura comunicării. Se ascund lucruri reale, ce nu ies la iveală în timpul comuni­cării virtuale, putând con­duce la pro­bleme reale”, conluzio­nează dr. Claudiu Resiga.

Timpul nu vindecă, timpul agravează
,,Psihiatria nu doar că se ocupă de cu­noașterea și tratarea bolilor psihice, dar are și un obiectiv major pentru pacient, cel de reinserție socială si redare a cali­tății vieții acestuia. Este o ramură me­di­cală vitală și ar trebui percepută ca atare. Nu știu de unde s-a întipărit ideea că este o rușine să te adresezi psihiatrului. Tre­buie acordate aceeași importanță și grijă tulburărilor psihice și de com­por­tament pe care le acordăm în mod curent afec­țiunilor fizice. Ușa noastră vă este des­chisă, așa că dacă simțiți că ceva nu merge bine cu dumneavoastră sau cu copilul dumneavoastră, ve­niți la consult. Avem un specialist foarte bun. E mai bine să tratezi din timp, până nu se ajunge la complicații”, a transmis ma­nagerul Spi­ta­lului General CF Simeria, dr. Andrei Bolojan (foto). Reamintim că totul e gratuit pentru cei internați la spitalul din Simeria, precum și cei care se prezintă cu bilet de trimitere. Programări se pot face fie la telefon 0787/858214 sau online, ac­cesând https://spitalsimeria.regista.ro/programari .