Duhovniceasca epistolă episcopală către primarul cel aducătoriu de blasfemii

Alarmă mare, alarmă de grad zero, în legiunea  liberală din al nostru judeţ. Mircia Muntean, fostul conducător al liberalilor hunedoreni – căruia, profitând de neatenţia sa, câţiva tovarăşi şi prieteni i-au tras scaunul de preşedinte de sub fund, ca mai apoi să-l izgonească şi din partid – cică s-a hotărât: va candida la alegerile din vară la preşedinţia Consiliului Judeţean.
Aoleu, fraţilor, ce ne facem, că „nebunul” este în stare să ne facă pocinogul – au prins a se văita cei câţiva granguri liberali din judeţ, băgaţi de urgenţă în şedinţă de mai marele lor şef local. Dacă turbatului i s-a pus pata pe fotoliul şefului, atunci avem o problemă. Buldozer cum îl ştim, “zăpăcilă” în trei luni ară judeţul de la nord la sud şi de la est la vest şi-i în stare să ne fure electoratul, pe care şi aşa, cu greu îl ţinem lângă noi. Deci, musai să-l bumbăcim rapid şi pe toate laturile, să-i dăm la gioale până-i trece pofta de şefie la judeţ.
Bine, bine, dar cum facem, pe ce punem iute mâna, ca să-l pocnim direct în tărtăcuţă pe turbat, să nu-şi mai revină vreo lună de zile. Băi, staţi aşa, mi-a venit o idee trăznet, sare cu gura unul din locotenenţii baciului liberal. Să apelăm la vlădica. Bagă-i şefule un telefon lui Preasfinţitul, să ne ajute şi el, că şi tu l-ai ajutat din greu.
Şi uite aşa, a apărut pe mail-urile redacţiilor din judeţ, taman în preziua de Dragobete – dar la vreo 12 zile după ce primarul Mircia Muntean a “oficiat”, la complexul Aqualand, şugubeţele sale “căsătorii de probă”, pe care de vreo 10 ani le tot face de Sf. Valentin, spre bucuria perechilor de tineri şi amuzamentul mulţimii de gură-cască – scrisoarea deschisă în care primarul este tras de urechi cu vorbe duhovniceşti, dar în stil kominternist. Scrisoare din care redăm în continuare câteva paragrafe, spre elucidarea cititorilor:
Domnule Primar,  
Vă scriu aceste rânduri din pricina preţuirii şi a dragostei pe care v-o port, dar şi din grija părintească şi duhovnicească cu care sunt dator înaintea lui Dumnezeu pentru toţi cei încredinţaţi mie spre păstorire(…)
Dragobetele, din sărbătoare a iubirii neprihănite, ce înalţă tinereţea în bucuria supremă de a fi, este transformat într-un jalnic concubinaj al desfrânării! Cine şi de ce o face? Cine sunt cei care dezbracă iubirea de sfinţenie şi o rezumă la instinctele unei discoteci?
Generaţiile vârstnice, datoare să vegheze ca duhul creştin românesc să nu moară în copiii noştri, se transformă în jalnici agenţi matrimoniali de o zi. Primarul – omul reper moral, intelectual şi gospodăresc al unei comunităţi, părintele fără veşminte preoţeşti al celor din „parohia”(primăria) ce i-a fost încredinţată – joacă rolul unui oficiator al unei iubiri şi căsătorii de probă! Normalizează, adică, alungarea lui Hristos din cetate!
Domnule primar, oricare ai fi, aceasta este o blasfemie! O blasfemie împotriva lui Dumnezeu atunci când participi şi sapi la temelia instituţiei sacre a familiei creştine, încheind căsătorii de o zi! Este o blasfemie împotriva neamului românesc, a identităţii sale, exprimată şi în sărbătoarea Dragobetelui, atunci când sanctifici iubirea redusă la concubinajul de o noapte! Este o crudă blasfemie împotriva iubirii, căci iubirea singularizează pe om în rândul tuturor formelor de existenţă şi înveşniceşte comuniunea între doi tineri !
Te-ai gândit vreodată că cei doi tineri cărora le oficiezi curvia de o zi ar putea fi copiii sau nepoţii tăi?! Nu te cutremuri de judecata istoriei pe care o scoţi din devenirea românească şi creştinească de dragul a 30 de arginţi (adică voturi) ?! (…)
Semnează Biroul de Presă al Episcopiei Devei şi Hunedoarei“
Deci, i-au zis-o afurisitului, să ştie tot norodul hunedorean pe partea cui joacă slujbaşii Domnului. Numai că, ştiţi cum vine vorba, socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de acasă. După trimiterea scrisorii deschise, cei care au iniţiat-o, precum şi scribii de la Episcopie şi-au dat iute seama că reacţiile n-au fost cele scontate. Ba dimpotrivă, cei din presă i-au luat la ochi şi au început să măcăne faţă de această imixtiune a bisericii în lupta politică. Aşa că, onor Episcopia a încercat să dreagă iute busuiocul. Şi a transmis, fuga-fuguţa,  două comunicate de presă, prin care, pe de-o parte încercau să ne convingă că scrisoarea nu-i era, vezi doamne, adresată primarului Mircia Muntean, ci tuturor primarilor din judeţ, care ar oficia asemenea căsătorii de probă, iar pe de altă parte, că demersul Episcopiei Devei şi Hunedoarei este unul care s-a dorit a fi exclusiv moral şi duhovnicesc, fiind lipsit de orice conotaţie de natură politică.
Culmea ipocriziei este însă alta. În comunicatul lor, slujbaşii Episcopiei nu doar că încearcă să arunce pur şi simplu pisica moartă în ograda presei, dar caută să ne mai şi intimideze, scriind că “acţiunile de presă care deturnează scopul şi sensul demersului nostru, încercând să-i imprime o conotaţie politică pe care noi nu am dorit-o şi nu o dorim în nici un fel, considerăm că sunt intolerabile şi contravin întru totul profesiei şi deontologiei jurnalistice”. Deci, în concluzie, jurnaliştii sunt de vină, afurisiţii de ei, că au dat o conotaţie politică demersului exclusiv duhovnicesc al Episcopiei.
Prea cucernici slujbaşi ai Episcopiei Devei şi Hunedoarei, cu scrisoarea deschisă şi cu cele două comunicate care i-au urmat, chiar că ne-aţi băgat în ceaţă. În ce, Doamne, iartă-ne, să mai credem? În ce face popa sau în ce zice popa?