Episcopul care o spune direct: „Cea mai mare viclenie și nesinceritate este în Biserică și-n oamenii Bisericii, începând de la noi, slujitorii”

Duminică, 1 septembrie 2024, în prima zi a Anului bisericesc, Prea­sfin­țitul Ignatie, Episcopul Hușilor (foto), a stâr­nit discuții intense în rân­dul comu­nității religioase și nu nu­mai, în urma unei predici în care a sub­liniat ne­ce­sitatea sincerității ab­so­lute în fața lui Dumnezeu, scriu cei de la stiripesurse.

Consecințe nefaste
În mesajul său, acesta a afirmat că „Domnul nu-i ajută pe cei vicleni, le strică socotelile, chiar cea mai mare viclenie și nesinceritate este în Bise­rică și-n oamenii Bisericii, începând de la noi, slujitorii, și până la credincioșii care vin la biserică”, o poziție care, deși bine intenționată, a fost considerată de unii critici ca fiind prea dură și lipsită de nuanțe.
Conform episcopului, viclenia și lipsa de sinceritate nu doar că îndepărtează individul de Dumnezeu, dar atrag și consecințe nefaste, deoarece „Dom­nul le strică socotelile celor care ac­ționează cu vicleșug”.
„Din păcate – și îmi asum aceasta – cea mai mare viclenie și nesin­ce­ritate este în Biserică și-n oamenii Bisericii, începând de la noi, slujitorii, și până la credincioșii care vin la biserică. Este foar­te multă ne­sin­ceritate, nu avem cu­rajul să spu­nem ceea ce gândim – dar nu în logica unei obrăznicii. Dum­nezeu nu ne cere să fim nici nesimțiți și aroganți și să strivim pe cel de lângă noi, dar nici să fim șmecheri și vicleni. Domnul ne cere să fim sinceri, în limitele unei bune cuviințe, a unei ati­tudini pline de respect și sensibilitate față de cei de lângă noi”, a subliniat Epis­­copul Hușilor, con­form episcopiahusilor.ro.

Lipsa de sinceritate
„Dacă am avea un moment de onestitate față de noi înșine și ne-am întreba care este virtutea pe care o neglijăm cel mai mult în relația cu se­menii noștri și, implicit, cu Dumnezeu, răspunsul ar putea fi următorul: lipsa de since­ritate.
Din păcate, căutăm să părem ceea ce, de fapt, nu suntem. Propria noastră conștiință este cea care dă mărturie exactă cine suntem și cum suntem. Ceea ce este grav, este că noi încer­căm să ne manipulăm inclusiv conș­tiința, să o amețim, inducându-i o ima­gine despre noi înșine care nu are niciun corespondent cu ceea ce sun­tem noi, de fapt.
Fragmentul evanghelic ne pune în față un exemplu de mare sinceritate. Tatăl acestui copil, care avea o boală cu simp­tome ciudate, înfricoșătoare, se apropie de Domnul Hristos și-L roagă in­sistent să facă ceva să-l vin­dece. Hristos îi pune în fața conștiinței acestui tată, o realitate care ar fi putut să îl îm­pingă să fie nesincer. Hristos îi spune așa: „de poți crede, toate sunt cu pu­tin­ță celui care are credință”. Cu alte cu­vinte: „dacă ai, în sufletul tău, acea fă­râ­mă de credință, e posibil să-ți vindec fiul. Depinde de tine, de propria ta credință, de modul cum crezi tu că pot să-l vin­dec”, a mai spus Episcopul Hușilor. (A.N.)