Europa, greu mai dai banii…!

Una dintre temele pe care s-a bătut monedă în campania electorală a fost cea conform căreia România nu a reuşit să atragă suficient de multe fonduri europene. Este deranjant să fii tu, o ţară cu probleme economice, cotizant, fără să beneficiezi de oportunităţile de finanţare.
Dar, ca în orice campanie electorală, victimele sunt ca de obicei, cele mai puţin informate. Mulţi pot fi revoltaţi, având impresia că banii ăştia europeni stau undeva într-o găleată, cam ca şi cinstea la nunţile de ţară, iar noi, fraierii, nu putem să-i luăm. Acum, nu că vreau să mă pun în postura celui care caută calul de dar la dinţi sau preferă să meargă la spânzurătoare în loc să-şi înmoaie posmagii, dar fondurile astea europene nu sunt chiar cele mai uşor de obţinut fonduri din câte am pomenit.
Tentat de fel de fel de axe prioritare de finanţare, m-am dus la un consultant pe fonduri europene, să încerc să accesez nişte bani pentru un proiect cultural – turistic. Participaţie de doar 2 la sută din partea aplicantului (adică a celui care vrea să obţină banii, în acest caz a mea, deci e puţin, suportabil…), sume de minimum 170.000 de lei noi (deci destul de mult…), o gamă variată de domenii în care pot fi folosiţi banii (prin urmare, idei să ai, că bani ar fi…). Entuziasmat, am zis că gata, uite ce uşor e să faci afaceri pe banii Europei.
Şi am început să mă uit la condiţii. Ca să fii, cum se spune, eligibil, trebuie să fii nu firmă, ci ONG. Organizaţie neguvernamentală adică, sau instituţie publică. Bun. Prima restricţie, dar asta este, banii lor, condiţiile lor. ONG care să aibă activitate în ultimele şase luni. Bun. Fără datorii la stat. Logic. De bun simţ chiar.
Faci proiectul şi ceri banii. Presupunem că ai o idee strălucită, proiectul e scris impecabil (pare uşor, dar e destul de greu) Dar nu primeşti, la început, decât cel mult 15 la sută din câţi ai nevoie. Normal, doar n-o să ţi-i dea pe toţi odată!
Şi-aici intervine marea problemă. După prefinanţarea asta, nu mai primeşti bani până ce nu dovedeşti că ai cheltuit minimum 170.000 de lei noi. De unde? Cum de unde? Din banii tăi, din împrumuturi, din banii partenerilor. Dar 170.000 este o sumă destul de mare! Da, este… Ori ai banii tăi, ori împrumuţi, cum am zis, ori te laşi păgubaş, că nu e chiar aşa cum ai crezut la început.
Prin urmare, da, e bine să atragi bani europeni, dar fără a te lansa demagogic în acuze, că pentru un ONG, 170.000 o fi mult, dar pentru canalizarea unei comune e nesemnificativ, iar cofinanţarea nu mai e de doar 2 la sută şi primăriile nu au bani pentru cofinanţare şi tot aşa, bufniţele nu sunt întotdeauna ce par a fi. Asta e pentru telespectatorii vechiului serial Twin Peaks.