Gura lumii 13.12.2011
Obişnuiţi cu un nivel ridicat de trai, de pe vremea când erau în vârful carierei şi activau la echipe de primă Ligă pe prime şi contracte beton, unii fotbalişti care au fost mai puţin atenţi cu „banii albi pentru zile negre” trăiesc acum, la ceas de criză financiară, momente mai puţin plăcute. Cică un jucător aflat la apus de carieră, care din lipsa altor oferte mai bune s-a reîntors, din acest sezon, la clubul din sudul judeţului unde a cunoscut consacrarea, e mereu în criză de bani, deşi are un contract decent şi achitat la timp. Gurile rele susţin că respectivul cere mereu bani de la colegi şi şefi şi îi sâcâie pe aceştia cu telefoane şi SMS-uri, pentru a obţine împrumuturi de la ei. Agasaţi deja de insistenţele acestuia, unii coechipieri spun că fotbalistul n-a învăţat să se întindă cât îi permite bugetul sau că a „declarat” familiei că are un venit mai mare decât câştigă în realitate şi acum, se chinuie să nu fie prins cu minciuna.
Legea de bază a comerţului care decretează cum că „clientul nostru-i stăpânul nostru” a fost uitată sau se ignoră cu bunăştiinţă de către angajaţii unui hypermarket ce funcţionează în cel mai central complex comercial din oraşul cu cetate. Atitudinea cea mai supărătoare este cea a angajatelor de la casele de marcat. Astfel, după ce clienţii sunt obligaţi să stea destule minute la coadă, pentru că aproape niciodată nu funcţionează suficiente case de marcat, casierele îi tratează pe cumpărători fără respectul cuvenit. Femeilor le lipseşte zâmbetul profesional, salutul obligatoriu şi amabilitatea, iar tonul în cazul solicitării de mărunţiş este unul total nepotrivit. Iar ca tacâmul lipsei de politeţe să fie complet, casierele se răţoiesc la clienţi şi le cer, la fel ca la subordonaţii lor, să mute coşurile de cumpărături din zona caselor de marcat, în spaţiile special amenajate, deşi, în nici un caz, aceasta nu este atribuţia clienţilor. E posibil ca din cauza acestei „reţete”, respectivul spaţiu comercial să fie tot mai rar vizitat.