Gura lumii, 14.05.2013
Căile fotbalului românesc sunt mai încurcate şi mai murdare decât ale oricărei alte activităţi sportive din ţară. Jocurile de culise cunoscute şi dovedite, clasicele blaturi şi mai noile aranjamente reciproc avantajoase pentru a păcăli casele de pariuri dau naştere la tot felul de speculaţii, mai ales că imaginaţia suporterilor e bogată, iar timpul avut la dispoziţie e generos. Astfel, după acuzaţii la adresa tuturor rivalilor invizibili şi a adversarilor vizibili, ultima găselniţă pentru explicarea rezultatelor slabe a respectivei echipe constă în bănuirea unei trădări interne. Cică unul dintre jucătorii care a ratat cele mai clare ocazii la ultimul meci disputat este suspectat că ar fi primit bani, nu se ştie de la cine, pentru a juca slab în mod intenţionat. Presupusa „trădare” în dreptul jucătorului care a fost mai mult rezervă este generată de faptul că acesta pare preocupat de o plecare în străinătate şi nu este chiar sută la sută cu sufletul alături de echipă. Dacă bănuiala e adevărată sau este o simplă speculaţie venită pe fondul supărării nu vom şti niciodată, însă cert e că de multe ori se caută vinovaţii acolo unde nu prea sunt, iar adevăraţii culpabili sunt văzuţi ca fiind nepătaţi.
Oricât de pasionat ar fi cineva de un anume sport şi oricât de mult ar iubi şi respecta echipa la care s-a format ca sportiv şi om, există limite peste care e imposibil de trecut. Ca dovadă, un fost practicant al unui sport bărbătesc, ajuns în mai multe funcţii importante în administraţia publică şi în mediul privat, s-a supărat rău de tot pe fosta sa echipă, după ce ani în şir, a fost unul dintre susţinătorii morali şi financiari fideli. Cică omul care ajuta direct sau prin relaţiile sale echipa, a decis să pună punct prieteniei şi colaborării cu fosta echipă, deoarece unul dintre actualii şefi a acaparat în mod dictatorial clubul. Respectivul pare a suferi de boala grandomaniei şi a cumulului de funcţii şi a înhăţat, la ultima şedinţă a Consiliului de Administraţie, inclusiv funcţia de preşedinte onorific pe care o deţinea fostul jucător binefăcător. Călcat pe ghete de această decizie, fostul jucător s-a supărat şi a întrerupt relaţiile, legăturile şi acţiunile benefice pe care le derula pentru binele echipei. Rămâne de văzut dacă actualii şefi ai clubului vor învăţa lecţia recunoştinţei, de voie sau de nevoie, întrucât mai mult ca sigur, situaţia financiară precară îi va obliga să apeleze la sprijinul fostului jucător.