Vorbeşte lumea că la recenta sărbătoare din ţinutul moţilor, reprezentanţii partidelor din opoziţie au beneficiat de bonuri de masă gratuite, pe baza cărora primea fiecare om câte un grătar şi o sticlă de bere, să se poată şi ei simţi bine la tradiţionala manifestare. Numai că, aşa cum se întâmplă mereu pe la noi, unii dintre cei care au împărţit bonurile respective au crezut de cuviinţă să facă şi ei un oarece ghişeft cu ele. Aşa că, vorbesc cârcotaşii, le-au împărţit, dar pe bani. Adică le-au vândut cam la jumătate de preţ, faţă de valoarea bonului, în loc să le dea gratuit, aşa cum a fost stabilit de către conducerile formaţiunilor politice. Acum nu se ştie dacă bonurile au fost vândute doar membrilor de partid sau şi altor persoane aflate la manifestări. Şi nu se ştie nici cât au agonisit împărţitorii de bonuri din această şmecherie a lor. Şi, cu siguranţă, nici nu se va afla vreodată.
Umblă vorba prin târgul de la poalele Cetăţii, că un ales local, fost cu săgeată, l-a trădat pe edilul şef, ca şi alţii, furnizând un document adversarilor primarului din consiliul local. Gurile rele au aflat că omul nostru lucrează la mai multe capete şi repede au dat informaţia pe radio şanţ. Dacă alesul de care vorbim a crezut că nimeni nu va afla de şmecheria pe care a făcut-o, se pare că s-a înşelat. Zvonerii spun că omul nostru era de multă vreme în vizorul primarului, care mai avusese informaţii cum că alesul de care vorbim ar putea trăda şi el, la fel ca alţi colegi de-ai lui, care au ajuns rău acum. Cârcotaşii povestesc că alesul nostru se poartă normal la toate şedinţele de consiliu, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, numai că el ştie foarte bine că trădătorii sunt repede depistaţi şi s-ar putea să aibă viaţă grea cât o mai fi pe acolo. Pentru că documentul cu pricina îl va scoate şi pe el din consiliu, însă, spre deosebire de colegii lui de suferinţă, el va primi o sumă consistentă. Căci, se pare, totul are un preţ.
