Gura lumii, 18.06.2013

Celebrul gangster american Al Capone s-a sustras multă vreme acţiunilor justiţiei şi nu a fost niciodată găsit vinovat pentru crimele violente comise de „sindicatul crimei” pe care l-a condus, însă, a fost condamnat şi judecat pentru evaziune fiscală, deoarece se pare că iubea prea mult banii şi suferea dacă nu erau şi oficial în acte ai lui. Tot din cauza „pasiunii sale celei mai puternice”, se pare că a picat, printre altele, în plasa justiţiei şi un om de afaceri hunedorean, care multă vreme a reuşit să evite „duelurile” cu justiţia, prin implicarea în politică. Cică, respectivul afacerist, care era un împătimit al sportului rege pe care l-a şi finanţat destui ani, ar fi fost trădat de doi dintre jucătorii cu care a colaborat. Unul dintre cei care a oferit informaţii decisive pentru anchetarea afaceristului a fost un jucător care a avut de pătimit în relaţia cu acesta şi care s-a şi revoltat public împotriva agresiunilor patronului. Însă, se pare că un altul ar fi unul dintre favoriţii omului de afaceri, cu care acesta s-a şi înrudit creştineşte şi care l-ar fi reclamat pentru neplata unor datorii contractuale.

Având un număr relativ mic de locuitori, oraşul de la poalele Cetăţii suferă mai puţin decât alte localităţi mai mari din ţară din punctul de vedere al crizei locurilor de parcare. Este adevărat că există zone cu probleme, în anumite momente din zi, însă cu puţină răbdare şi cu ceva mai mult spirit civic, se poate parca în mod civilizat aproape în orice situaţie. Din păcate, cum se întâmplă destul de des în ţara noastră, chiar cei care ar trebui să ofere exemple şi să supravegheze ca şoferii să se comporte adecvat din acest punct de vedere încalcă regulile şi limitele bunului simţ. Ca dovadă, în parcarea unui hypermarket, unde nu era foarte mare aglomeraţie, o maşină a unei instituţii a statului specializată în „apărarea legilor” a fost parcată pe locurile speciale, rezervate persoanelor cu dizabilităţi. Mulţi cetăţeni s-au arătat revoltaţi de situaţie, deoarece maşina nu era în misiune şi nu avea vreo altă urgenţă care să justifice încălcarea normelor, ci şoferul, îmbrăcat regulamentar, venise la cumpărături. Acum, e drept că nimeni nu şi-a luat inima în dinţi pentru a face vreo reclamaţie, deoarece exista posibilitatea ca pe lângă bunul simţ, celui care conducea maşina să-i lipsească şi alte atribute intelectuale şi să poată fi considerat la o adică, un om cu nevoi speciale.