Gura lumii 19.12.2012
Vorbesc cârcotaşii că un şef de instituţie a plecat de acasă, părăsindu-şi nevasta şi doi copii, pentru că… s-a îndrăgostit de o angajată. Gurile rele spun că şi soţia lucrează împreună cu el în instituţia de stat, dar se pare că acest lucru nu i-a ajutat la nimic, ea nefiind destul de vigilentă cu soţiorul neastâmpărat. În aceste condiţii, colegii şuşotesc pe la colţuri, după ce-l văd pe şeful lor că umblă din biroul nevestii, unde se pare că au loc certuri, în cel al amantei, unde are parte de vorbe dulci şi sărutări pătimaşe. Zvonerii povestesc că în instituţia cu pricina au loc mai multe telenovele, în afară de şeful lor, mai fiind şi alţi angajaţi care sunt fie homosexuali, fie lesbiene, de nu mai ştii pe unde să te uiţi. Cel puţin, aşa vorbesc cârcotaşii. Dar cea mai interesantă poveste rămâne tot a şefului cu pricina, care crede că dacă a ajuns pe postul respectiv, toate femeile din firmă sunt moarte după el. Greşit. Gurile rele susţin că doar portofelul lui cu salariul baban este interesant pentru unele angajate, nicidecum că omul ar fi un Făt-Frumos.
Spun zvonerii că un candidat de la partidul tribunului, care a avut o funcţie mare pe vremea împuşcatului, a vrut, înainte de campania electorală pentru parlamentare, să aducă în formaţiunea sa politică, un fost coleg de-al său de la ciripitori. Numai că omul nostru, când a văzut câtă treabă este şi, mai ales, cu câţi bani trebuie să vină de acasă, pentru a încerca să ajungă în Parlament, a renunţat cât ai zice peşte, lăsându-şi fostul coleg cu marfa în ploaie, cum se spune. Când s-a văzut omul nostru faţă-n faţă cu noii colegi de partid, care l-au luat la întrebări că de ce îi lasă baltă, acesta le-a răspuns spăşit că nu are cum să bage atâţia bani pentru campania electorală, deoarece pensia lui de fost securist nu-i permite acest lucru. Şi, uite aşa, omul i-a lăsat pe tovarăşii de partid cu ochii în soare. Adevărul este că omul n-a fost fraier deloc. De ce să-şi arunce banii pentru o cauză pierdută, doar atâta lucru a priceput şi el, că partidul în care s-a înscris nu face pragul necesar ca să intre în parlament.
