Gura lumii
Vorbeşte lumea prin târg cum că o jună, care este angajată pentru a face curăţenie într-o instituţie dintr-o comună situată la marginea municipiului reşedinţă de judeţ, numai treabă nu face la serviciu. Femeia, muncitoare într-o unitate ce se ocupă cu educarea celor care reprezintă viitorul ţării, este cu nasul deasupra tuturor de când s-a cuplat cu şeful său. Nu ar fi nimic rău în toată această situaţie, dacă îndrăgostiţii nu ar fi deja căsătoriţi, bineînţeles, cu alte persoane. Se pare însă, că gura lumii nu-i deranjează deloc pe cei doi soţi încornoraţi, mai mult chiar, vorbesc gurile rele, ei acceptă situaţia aşa cum este. Bârfesc babele pe la colţ de stradă că, de când cei doi sunt în amoruri, femeia de serviciu se comportă de parcă ea ar fi directoarea instituţiei, mai ales de când şeful i-a pus la dispoziţie maşina lui, pe care femeia o conduce cu mare mândrie.
O fi societatea care se ocupă de drumurile judeţene în procedură de insolvenţă – vorbesc oamenii din satele înşirate de-a lungul şoselei care duce spre marea fabrică de ciment din judeţ – dar asta nu înseamnă să-şi bată joc de banii publici şi de drumurile judeţului. Povestesc martorii oculari că în urmă cu două săptămâni, muncitorii de la firma cu pricina s-au apucat cică să astupe gropile de pe şoseaua amintită. Potrivit celor care au văzut cu ochii lor activitatea acelor drumari, lucrurile se desfăşurau în felul următor: într-o groapă de vreo jumătate de metru pătrat era aruncată o lopată de bitum, după care, stând ciuci în faţa gropii, oamenii aruncau pietroaie, pentru ca aceasta să se acopere. Aşa că, spun cârcotaşii, nu mai este de mirare că astăzi, la nici două săptămâni de la întâmplarea respectivă, gropile acoperite de mântuială sunt din nou o problemă pentru şoferii care trec pe acolo.