Gura lumii 24.06.2011

Se aude că tot mai multă lume e nemulţumită de prestaţia unei casieriţe de la un supermarket – de altfel respectabil şi cu produse de calitate pe rafturi care, culmea, au şi preţuri rezonabile – din oraşul cu cetate. Pe lângă faptul că de cele mai multe ori, este de-a dreptul ţâfnoasă în relaţiile cu clienţii, respectiva casieriţă îi mai şi bruftuluieşte uneori. Iar ultima dată când a întrecut măsura, totul a pornit de la un preţ neafişat. Atât i-a trebuit unei cliente, să încerce să afle preţul produsului respectiv, că au şi început comentariile. Casieriţa a fost atât de deranjată de simpla întrebare, încât după ce şi-a dat ochii peste cap, a început să-i explice femeii, pe un ton deloc amabil, cum că preţul îl poate afla doar dacă scanează produsul, iar asta înseamnă să-l şi plătească. Şi asta, nu pentru că nu ar exista nici o altă soluţie, ci pentru că nu ştie ea cum trebuie procedat, iar pentru atâta lucru, nu îşi poate deranja şefa. Bineînţeles că nemulţumirea clientei a făcut-o pe angajată să ridice tonul şi să o poftească pe săraca femeie să îşi facă cumpărăturile de unde doreşte, dacă nu-i convine. Şi ca şi cum nu ar fi de ajuns, la penibila situaţie asistau o mulţime de oameni aşezaţi la coadă, având în vedere că dintre toate casele de marcat aflate în supermarket, doar una funcţiona.

Mare necaz pe capul unor foste lucrătoare din firma unei cunoscute patroane din Deva, cucoană mare, dom`le, cu bărbatul consilier local. Dar, despre ce-i vorba, de unde le vine necazul bietelor femei? Păi, cucoana, nevastă de consilier şi patroană de firmă, are câteva chioşcuri prin oraş şi nişte ABC-uri, la care are, fireşte, şi angajaţi. Mai exact, salariate. Care salariate au lucrat mai mulţi ani ca vânzătoare în chioşcurile şi ABC-urile patroanei cu pricina. Acum, când femeile şi-au încheiat conturile cu firma şi au dat să iasă la pensie, vezi să poată! Când au ajuns la Casa de pensii să-şi facă dosarul, au constatat cu stupoare că doamna patroană nu le-a plătit ani la rând contribuţiile sociale prevăzute de lege. Deci, nici CAS, nici sănătatea, nici şomajul. Au plecat femeile s-o caute pe cucoana soţie de consilier local, să lămurească lucrurile. Dar vezi să o mai găsească, fuge de ele ca dracu` de tămâie şi nici la telefon nu le mai răspunde. Mirarea-i, totuşi, cum a reuşit cucoana amintită să scape atâţia ani de ochii vigilenţi ai inspectorilor de la instituţiile de control abilitate?