Gura lumii

Greu este şi cu canicula din aceste zile. Pentru a trece mai uşor peste căldura mare din timpul zilei, unii oameni consumă – aşa cum se şi recomandă de medici – multe lichide. Unii beau apă minerală, alţii sucuri, alţii bere, după preferinţe şi după cât le este de plin portofelul. Nici o problemă pentru cei care preferă berea. Este şi hrănitoare, dar dacă bei o cantitate mai mare, adică dacă depăşeşti patru, cinci halbe, începi să o simţi la cap, dar şi în picioare. Acest lucru se pare că l-a uitat un tânăr avocat, prezent zilele trecute la tribunal în calitate de apărător al unor persoane aduse în faţa instanţei, cu propunerea de arestare preventivă. Cum acţiunea din instanţă a durat un timp destul de îndelungat, pentru a nu sta degeaba, pe holurile tribunalului, până să-i vină rândul să pledeze pentru clienţii săi, avocatul cu pricina s-a mutat la terasa localului de peste drum de tribunal. Unde, cum era foarte cald, s-a apucat de băut bere. Cârcotaşii care l-au văzut spun că, până să ajungă să-şi apere clienţii, a dat pe gât mai multe sticle de bere. Câte au fost, nimeni n-a stat să le numere. Destul însă că, atunci când a fost să-şi susţină pledoaria, ochii îi sticleau ca la pisici, iar limba i se mişca mai greu în gură. Poate de aceea, susţin aceiaşi cârcotaşi, tânărul avocat n-a prea avut succes în faţa instanţei.

Vorbesc gurile rele că, deşi statul român se plânge că nu are bani suficienţi, angajaţii aceluiaşi stat nu ţin cont că este criză şi fac cheltuieli inutile din bani publici. Spun cârcotaşii, că un funcţionar al unei instituţii care se ocupă de depistarea cauzelor pentru care unii dintre noi trec pe lumea cealaltă, profită din plin de pe urma statutului pe care îl are. Se pare că, spun gurile rele, de două ori pe zi, omul nostru, care nu stă în localitatea de la poalele cetăţii, ci la vreo 20 de kilometri distanţă, face naveta de acasă la serviciu, cu maşina instituţiei, pe banii contribuabililor, fără să-i pese de nimic. Dacă la început, oamenii care vedeau acel autoturism pe strada lor, credeau că cineva a murit prin zonă, astăzi, toată lumea s-a obişnuit cu ideea că vecinul lor nu merge să strângă oameni decedaţi ci, pur şi simplu, merge înspre casă.