Gura lumii 3.04.2014
Când şoseaua numită cam pompos de edilii de atunci, după ce a fost lărgită şi pe trei sferturi luminată, „mica autostradă”, şi care face legătura între urbea cu cetate şi urbea cu castel, a trecut în curtea consiliului judeţean, belfărul de aici a promis că în scurt timp o va pune la punct, de n-a văzut Parisul. Este drept, promisiunile erau date pe goarnă, parcă, în prag de alegeri. De atunci vremea a trecut, şoseaua arată tot mai rău şi pas de se mişcă ceva la ea. De ani de zile, oamenii se plâng că la ieşire din Peştiş, brusc se taie totul. Nu tu lumină, nu tu marcaj. Oare pe unde să mai mergi? Oare ai ajuns cu maşina prea în stânga? Sau prea în dreapta? Oare eşti pe mijloc? Se înţelege că poate n-are baştanul de la judeţ bani să aloce pentru această şosea foarte circulată, doar firfiricii trebuie dirijaţi pentru drumuri făcute pe te miri ce coclauri, care se termină prin păduri, că acolo mai greu se vede calitatea lucrărilor şi câţi bani s-au cheltuit. Dar, se întreabă cârcotaşii, nici măcar pentru o cutie de vopsea albă, cu care să se marcheze drumul amintit, nu sunt bani?
Cică o dată cu razele soarelui tot mai calde, cu florile de primăvară care au răsărit mai peste tot, pe străzile municipiului de la poalele Cetăţii, au au apărut tot felul de comercianţi ambulanţi. Aceştia îşi fac veacul chiar prin centrul reşedinţei de judeţ. Băieţii se uită la tine, te măsoară de sus până jos şi dacă cred că eşti fraier (ă), te abordează, ţinând produsele în mână: „Te interesează ceva, boss? (sau şefa, dacă eşti femeie). Am marfă originală şi ieftină”. Dacă îndrăzneşti să îi refuzi, aceştia se mai ţin după tine, poate, poate, te pot păcăli, să-ţi vâre pe gât „marfa originală”. Mirarea-i cum de cu atâţia poliţişti prin oraş, în primul rând cei de la locală, dar şi ceilalţi poliţişti, nu-i iau la întrebări. Este adevărat, tipii cu pricina au experienţă şi reuşesc să se ferească de oamenii legii, dar nici chiar aşa. Doar n-or fi aici, la noi, cei mai mototoli poliţişti din ţară?
