Gura lumii, 3.09.2013
Calitatea discursurilor cu care tehnicienii îşi mobilizează echipele este de multe ori factorul esenţial care face diferenţa dintre un antrenor de valoare şi unul mediocru. Ca dovadă, un antrenor tânăr, care a strălucit ca jucător şi care îşi ajută încă echipa şi din teren ca antrenor-jucător, a ajuns de râsul mai tinerilor săi elevi, din cauza slăbiciunilor, lacunelor şi aberaţiilor din discursurile sale mobilizatoare. Cică tehnicianul le-a spus zilele trecute jucătorilor pe un ton foarte serios şi care se dorea mobilizator, că obiectivul imediat al echipei lor este unul de înaltă performanţă. Cuvintele antrenorului au nimerit însă ca nuca-n perete în mintea şi sufletul jucătorilor, deoarece aceştia sunt apăsaţi de condiţiile financiare dificile de la clubul lor, fiind neplătiţi şi obligaţi să joace unele meciuri din deplasare la scurt timp de la coborârea din autocar. şi pentru că jucătorii nu şi-au permis să-i râdă verde-n faţa antrenorului, s-au apucat în clasicul stil românesc să facă haz de necaz în cadrul echipei, pentru că apoi să râdă de antrenor pe la colţuri cu prietenii şi cunoştinţele lor.
Poveştile triste despre sportivii care şi-au tocat rapid banii câştigaţi în cariere de mare succes la nivel naţional sau internaţional sunt destul de numeroase atât la noi, cât şi în alte ţări, deoarece abilităţile financiare ale performerilor din sport sunt mai puţin dezvoltate decât talentul care le-a adus notorietate. Un caz mai puţin dramatic de „inabilitate financiară” şi care a stârnit zâmbete ironice a oferit recent un fost jucător care a ştiut să-şi drămuiască banii câştigaţi ca sportiv şi se descurcă relativ bine în viaţa de zi cu zi şi ajuns acum în situaţia de manager al unui club sportiv. Cică pus în situaţia de a găsi susţinere financiară pentru clubul la care ocupă acum o funcţie de conducere, omul nostru a identificat drept cea mai bună soluţie a problemei organizarea unei chete publice. Acesta le-a vorbit cu înflăcărare colaboratorilor şi subalternilor despre „campanii de stradă” pentru colectarea de fonduri de la suporteri sau de la simpli cetăţeni şi despre „atacul” asupra firmelor şi firmuliţelor din oraş, pentru a obţine donaţii în beneficiul clubului. Majoritatea care sunt cu picioarele pe pământ din perspectivă financiară i-au spus că ideea „chetei publice” e fără şanse mari de izbândă şi că ar trebui să se găsească altă soluţie, dar noul „manager” pare hotărât să o pună în practică. Rămâne de văzut dacă şi cât de repede proiectul va da rateuri şi când va conştientiza managerul că nu cerşitul, ci performanţele pot aduce bani celor din domeniul sportiv.
