Gura lumii, 30.01.2013
Vorbesc gurile rele că un primar de comună s-a apucat, a nu ştiu câta oară, să liciteze un drum. Cârcotaşii povestesc că edilul şef de care vorbim are nevoie urgentă de bani şi nu ştie cum să o scoată la capăt. Dar, el a găsit rapid rezolvarea pentru necazul în care se găseşte şi s-a gândit să repare din nou un drum comunal, lucru pe care l-a mai făcut de câteva ori până în prezent. Zvonerii susţin că primarul nostru, atunci când are nevoie urgentă de sume frumuşele, se pune pe reparat drumul cu pricina. Problema, spun gurile rele, nu ar fi mare, însă drumul respectiv este mai tot timpul cu gropi, iar acum, pe perioada anotimpului rece, sătenii care locuiesc în zonă abia îl pot străbate. Zvonerii au auzit acum că iar vor fi făcute reparaţii aici, dar probabil că la fel ca şi până acum, că doar banii vor merge, în cea mai mare parte, în buzunarele edilului şef şi al firmei care execută lucrarea. Firmă care, spun cârcotaşii, este abonată la asemenea lucrări, în comuna respectivă.
O instituţie care acordă avize pentru anumite lucrări şi urmăreşte ca în urma acestora să nu fie afectat peisajul şi mediul înconjurător are o problemă. Cârcotaşii povestesc că instituţia respectivă este tot în vacanţă, deşi există un director nou. Gurile rele susţin că probabil acesta aşteaptă tipărirea cărţilor de vizită, pentru că nu face nici un control, să nu supere vreun membru de partid sau de coaliţie. Că directorul de care vorbim nu mişcă un deget, o dovedeşte şi nepăsarea faţă de nişte săpături făcute fără să se respecte legea. Este vorba, susţin zvonerii, despre săpăturile efectuate în apropiere de o mare intersecţie de drumuri naţionale, care leagă oraşul nod de cale ferată cu Valea Jiului şi cu teritoriul lui Decebal, unde s-a săpat de zor pentru materia primă necesară construirii noii autostrăzi ce trece prin zonă. Firmele constructoare au exploatat zona respectivă, au scos de zor materia primă, promiţându-le proprietarilor de terenuri de acolo că în urmă vor rămâne câteva bălţi piscicole şi terenul nivelat, dar adevărul e altul. Când treci pe lângă acel loc, se vede că el arată ca după război, totul vraişte, munţi de pământ, fără să fie nivelat, de parcă au fost aruncate acolo bombe… iar apa în bălţi nu trece de genunchi, nici vorbă de crescut peşte acolo, poate cel mult, broaşte. Cu siguranţă, şeful de la instituţia cu pricina nu a luat nici o măsură, iar firma care a excavat prin acele locuri o să dispară anul acesta din zonă.
