Gura lumii

După cum spune vorba, că lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba, aşa şi cu doi portocalii lacomi, care, în ultimii ani s-au înhăitat numai la rele, iar acum, tot rele fac, doar că şi-au schimbat zonele de acţiune. Vorbesc cârcotaşii că, în urmă cu două săptămâni, un camion de haine second hand a fost adus, din Germania, la Deva. Însă, aici s-a descoperit că transportul – care numai second hand nu era – nu avea vama făcută, deoarece contra unui comision gras, un portocaliu fost mare şef de judeţ şi colegul lui de livadă ajuns în funcţia cheie, au aranjat ca marfa să fie vămuită la nemţi, ca să nu intre banii la bugetul românilor. De parcă n-ar primi salariile, şi unul şi celălalt, din acelaşi sac pe care culmea, în loc să-l umple, nu mai ştiu cum să-l golească. Când portocaliul din funcţia cheie şi-a dat seama că nu poate mişca în front, pentru că orice mişcare este monitorizată, a dat-o la întors şi, de ochii lumii şi ca să închidă gura colegilor din instituţie, a mătrăşit afacerea, aplicând firmei cu transportul second-hand, o amendă usturătoare de vreo 300 de lei, aşa, ca să se înveţe minte şi altă dată să ştie că prin Vama Deva nu se trece oricum.

 

Mai zilele trecute, pe o terasă amplasată în apropierea semafoarelor din zona pieţei centrale, spaţiu de alimentaţie publică deschis în buricul urbei de la poalele Cetăţii, cu scopul de a servi clienţilor o pizza grande, s-a întâmplat o poznă de miru’ lumii. Ademeniţi de locaţie, dar şi de faptul că unitatea este nouă, un grup de tineri s-a aşezat, plin de speranţe, la una dintre mese, comandând pizza peste pizza, ca să-şi ostoiască pofta. Lucrurile au început să scârţâie încă de la început, pentru că tinerii au aşteptat după comandă de li s-au lungit urechile, cum spune o vorbă din popor. Iar, în final, când a venit comanda, şi mai mare dandanaua. Când a ajuns la ultima felie, o tânără din grup a observat un ditamai muscoiul,  bine înmuiat în zeama legumelor şi copt printre brânzeturi, pe care era cât pe ce să-l mănânce. Musca, oferită la pachet cu celelalte ingrediente ale preparatului culinar, a fost dusă, pe tavă, la bucătărie, unde era un haos de nedescris, toată lumea urlând în legea ei. Acum, nu se ştie dacă a pagubă sau a nemulţumire, că plutea ceva în aer. Când au dat nas în nas cu mizeria din pizza, nu s-a mai auzit nici musca prin bucătărie. Bineînţeles, că pizza buclucaşă nu a fost plătită, însă răul făcut a fost mult mai mare. Cei din grup au plecat spre casă, abia abţinându-se să nu dea afară tot ce-au mâncat, gândindu-se numai la câte muşte flămânde s-or fi împotmolit în ingredientele din pizza lor şi pe care le-au mâncat, gata coapte, garnisite şi camuflate sub legume şi brânzeturi. E clar că tinerii şi mulţi din anturajul lor vor evita de acum încolo, să mai mănânce pizza, la terasa cu pricina.