Hada, un primar patriot

Scriind acest editorial, nu ştiu cum să fiu, mândru sau amuzat. Sau poate şi mândru şi amuzat.
Astăzi e Ziua Drapelului, prin urmare, se presupune că tot românul ar trebui să se gândească preţ de câteva secunde măcar la drapel, ţară, românism. Aşa că mi-am amintit un episod petrecut cam cu o lună în urmă la Primăria Hunedoara.
Tocmai apăruse acel videoclip cu brandul de ţară, The land of choice, dar şi parodia, mult mai cunoscută, cu The end of choice. Poate ştiţi parodia, este cântată de trei tipi haioşi, care îşi spun The Benny Healers. România, în opinia lor, este o ţară unde dai prea mulţi bani pentru servicii proaste, drumuri proaste, fel de fel de boli, mă rog, un arsenal de chestii negative mult exagerate, în piesa care se vrea şi este o parodie. Recunosc că am privit-o amuzat şi am arătat-o şi prietenilor, în eterna noastră dorinţă de persiflare.
I-am arătat-o şi primarului Ovidiu Hada. S-a uitat liniştit până la sfârşit ( e pe youtube), apoi s-a strâmbat într-un mod care m-a făcut pe mine să pufnesc în râs. Reacţia a fost alta faţă de ceea ce aşteptam de la un primar trăit peste Ocean, în Statele Unite, adică, obişnuit deci cu fel de fel de exagerări. Primarul Hada a spus că el, ca român, se simte jignit de acel videoclip. Că nu-l consideră reprezentativ şi nici oportun pentru a fi vizionat de către străini. Că e umilitor pentru România.
Am fost chiar puţin uimit de visceralitatea reacţiei. Eu privisem clipul cu mult mai multă detaşare, poate şi cu ochiul jurnalistului, mai degrabă dispus să fie excesiv de critic. Primarul mi-a arătat că avea şi el un montaj pe lap-top, un montaj în power-point, care arăta o Românie, ce-i drept, cam idilică, dar mult mai paşnică şi mai aşezată.
Recunosc că m-a impresionat reacţia primarului, categoric una de bună-credinţă. În omul plecat în urmă cu 20 de ani peste Ocean, România era o ţară de care dorea să fie mândru, chiar cunoscându-i imperfecţiunile. Scoţând mereu şi mereu în evidenţă aspecte negative, poate că eu eram cel care gândea greşit.