IN MEMORIAM Mircea Lepădatu. Pentru şefu, cu toată dragostea!

A fost odată, ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar fi povestit. Povestea lui Mircea Lepădatu, căruia, noi, cei care am trecut prin mâinile sale de ziarist îi spunem simplu, şefu. Nu doar cei care au lucrat cu el până în ultima zi din viaţa sa pământeană, ci toţi care au fost la şcoala lui. Aţi observat, am scris că îi spunem şefu. Da, pentru că el, de acolo de Sus, dintre Îngeri, ne îndrumă munca noas­tră de jurnalişti, dar mai important, viaţa de OM.
De ar fi să mă mai nasc încă de o mie de ori, aş alege tot aşa. Să ajung, dintr-o întâmplare, dar nimic nu e întâmplător în viaţă, să îl întâlnesc pe Mircea Lepădatu. Pe şefu. Pe cel mai bun, minunat şi cinstit OM pe care l-am întâlnit vreodată. Şi să fac meseria de jurnalist, deşi mă pregătisem pentru altă meserie în viaţa asta. Dar, spun cu mâna pe inimă, din 1995, de când am început să lucrez în branşa asta, am trăit o experienţă extraordinară alături de şefu. Am muncit, am râs, ne-am enervat, ne-am certat, ne-am împăcat, dar una peste alta, am muncit pentru CITITOR, şeful nostru, al tuturor ziariştilor din presa scrisă. Aşa spunea Mircea Lepădatu mereu: noi scriem pentru omul din popor, el este stăpânul nostru. Întotdeauna să laşi loc de Bună ziua, mai spunea el. Iar când eram ca un pitbull să muşc vreun politician de pantalon, mă oprea, şi îmi spunea calm: Sorina, nu aşa, aşteaptă, poate omul a greşit şi îşi repară greşeala, aşteaptă, ascultă-mă pe mine. Recunosc, uneori nu l-am ascultat. Şi am plătit pentru asta. Dar, am învăţat o lecţie.
Îmi amintesc prima întâlnire cu el, pentru un interviu, pentru postul de reporter. M-a trimis să scriu un reportaj din piaţa din Deva. Toţi candidaţii primeau acest test. Habar nu aveam ce să scriu. Mi-a spus, mergi acolo, observi totul şi faci reportajul. Ai două ore la dispoziţie. Zis şi făcut. Am fost acceptată pe post. Au urmat trei luni de probă. Pe finalul acestui termen, m-am întâlnit cu şefu. Mi-a spus că nu am şanse să continui în presă. Nu scriam bine. Mi-a explicat cu lux de amănunte unde greşesc. Şi m-am pus pe treabă, pentru că înţelesesem unde greşeam. Finalul, am lăsat cariera de inginer pentru cea de ziarist. A meritat? Categoric. Nu există o meserie mai frumoasă ca aceasta. În fiecare zi, spunea şefu, naştem un ziar. În fiecare zi o luăm de la capăt, cunoaştem oameni noi, trecem prin experienţe extraordinare. Ce poate fi mai minunat? Aşa ne-a pregătit şeful pentru lumea în care trăim. Să-i iubim pe toţi cei de lângă noi, oricum sunt ei, să avem încredere în oameni, să dăm şanse tuturor şi, mai presus de toate, să fim OAMENI. Să nu credeţi că Mircea Lepădatu a plecat dintre noi. Nu. Este aici, în fiecare suflare a noastră, a redacţiei MESAGERUL HUNEDOREAN. Copilul său de suflet, ziarul creat de el pentru hunedoreni. Au fost 15 ani minunaţi, şefu! Mulţumim pentru că am trăit împreună experienţa asta. Vă iubim!

Sorina Popa, redactor şef MESAGERUL HUNEDOREAN

Înmormântarea va avea loc joi, 6 mai 2021, ora 12 la capela Sf. Alexandru din Deva.
Trupul său se află depus la capela Sf. Alexandru