INJINERU’, CULTURA ȘI COMISIOANELE
Întotdeauna, chiar întotdeauna, am prețuit fiecare om, indiferent de profesie sau meserie, dacă o respectă prin dăruire și competență. Munca este izvorul existenței umane, este cea care aduce plusvaloare societății în general, individului în particular. Nu pot fi de acord cu cei care, plini de veleități, își părăsesc profesia sau meseria și fără nici o pregătire, condiție sine qua non, se avântă pe noi tărâmuri unde, cu certitudine, nu că nu pot avea performanțe dar se și fac de râs. Din nefericire nu sunt puțini. Avem un astfel de exemplu în cotidianul hunedorean, nu chiar în prim plan, ci undeva în linia a doua.
Mare contestatar, pe facebook, al Revoluției din Decembrie 1989 la nivel național și pentru municipiul Deva în particular. Angajat, în anul 1989, al unei firme de transporturi, având studiile de rigoare, devine, se pare, alături de alți colegi de serviciu, voluntar înarmat în Gărzile Patriotice, care aveau sarcina de zădărnici revolta populară ostilă regimului comunist. La punctul culminant al Revoluției, 22 decembrie 1989, încă mai patrulau pe străzile municipiului reședință de județ. După ce noi, grupul de protestatari, am reușit să înlăturăm conducerea comunistă și am ocupat sediul CJ Hunedoara-Deva al PCR, totodată al Consiliului Popular Județean Hunedoara-Deva și am constituit CJ Hunedoara-Deva al FSN, aceste gărzi s-au retras la sediile întreprinderilor unde erau angajați. Evident, tremurau de frică deoarece, atunci, cu schimbarea de regim, nu știau ce se va întâmpla cu ei. Brusc, a doua zi, 23 decembrie, au încercat marea cu degetul. Au devenit apărători ai Revoluției. Încetul cu încetul le-a trecut spaima. Injineru’ nostru părăsește apoi firma de transport, nu mai era de… rangul lui. Devine om de cultură. Așteaptă o vreme în presă. Nu putea plonja chiar direct în domeniul culturii. Scrie o carte, e drept, înainte de a fi condamnat penal. Ne ironizează pe cei care am primit certificate pe baza Legii 42/18 decembrie 1990, că doar ce mare brânză am făcut. La Deva nu a fost revoluție, spune fostul…injiner. Afirmația este de o stupiditate crasă. Constituția României, la Titlul I Principii generale, Statul român Art. 1, alin. (3) precizează: România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. Mai mult, între timp omul nostru a ocupat diverse funcții în entități ale statului român. Și astăzi reprezintă la nivel județean, pe tărâm cultural, interesele unei instituții importante în structurile țării. Ne întrebăm, oare un amploaiat al statului, ieri fost injiner, astăzi mare om de cultură, nu ar trebui să cunoască prevederile legii fundamentale a României? Dacă totuși nu le cunoaște poate să scrie pe rețelele de socializare chiar ce îl taie capul? Cei care îl supervizează ce părere au?
Sigur, traseul său postrevoluționar a fost unul sugestiv pentru raportul valoare-nonvaloare. Tărâmul cultural nu era chiar suficient. Era nevoie, pe bază de slugărnicie, și de niscaiva protecție umanistă, săgetată sau trandafirie, în funcție de vremuri. Căci, nu-i așa?, nu este bietul om la cârma vremurilor, după cum spunea Miron Costin. În felul acesta migrația profesională putea fi asigurată. Presa hunedoreană descrie pe larg cum s-a ajuns și la complicații juridice datorită unor inginerii financiare. Cireașa de pe tort o reprezintă acel ultim stagiu de cercetare realizat fără a fi parcurse cursurile și examenele unei facultăți de profil. Este strigător la cer, mai ales pentru cei care l-au girat științific, pentru forurile academice din țara noastră. Sigur, zice individul, la Deva nu a fost revoluție, cinste celor care n-au solicitat certificate. Și celor care s-au privatizat, au ajuns în diverse funcții și s-au înfruptat prin comisioane din banul public. Culmea este că unii au tupeul să transmită mulțimii îndemnuri etice, de parcă nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le miroase.
Cu toate acestea convingerea noastră este că Revoluția Română din Decembrie 1989 a determinat un nou destin pentru țara noastră. Doamne binecuvântează România!
Dr. Gheorghe Firczak
