ÎNTE CER ŞI PĂMÂNT. Prietenia

de Valentina Mureşan

Cred că fiecare dintre noi este prietenul/ prietena cuiva şi orice om îşi are prietenii lui. Dar, dragii mei dragi, v-aţi întrebat vreodată de unde vin prietenii şi prieteniile, care e ros­tul lor şi de ce, uneori, le pierdem pe unele?
Prietenii nu au voie să se supere ireversibil, pentru că prietenia este precum frăţia. Iar dacă fraţii între ei au voie să aibă opinii diferite, să se contrazică, chiar să se certe, dar nu au voie sub nici un motiv să se supere iremediabil, la fel stă treaba şi cu prietenia. Dacă prietenul de ieri, sau cel de-o viaţă, găseşte oportun un deranj pe care să-l transforme într-un motiv suficient pentru a întrerupe o prietenie, atunci acela nu a fost decât un oportunist cu mască de prieten. Asta nu înseamnă că prietenii între ei îşi pot crea câte disconforturi vor, doar din motivul că nu au voie să se supere! Pentru că prietenia se susţine cu bune intenţii, cu griji nemărginite, cu empatii şi gânduri susţinute neîncetat către celălalt. Este un menaj per­fect între frăţie şi iubire, de aceea se şi spu­ne că prietenia este mai capricioa­să decât iubirea. Şi atunci, ce sunt prie­tenii?
Prietenii, dragilor dragi, sunt ”razele” pe care Dumnezeu le-a pus în calea noastră ca să ne coacem, precum roadele. Îi adunăm fie din copilărie, din şcoală, de la locul de muncă, din concedii, sau de aievea. Im­por­tant este să observăm cât timp rămân ală­turi de noi şi care este rolul lor în viaţa noas­tră. Dar nu vă imaginaţi că doar Dumnezeu îţi trimite solii! Nenumitul trimite şi el pe ai lui, de aceea întâlnim oameni care ne zidesc şi alţii care ne surpă din temelii. Am să vă povestesc în câteva fraze despre cea mai bună prietenă a mea, Ramona. Am cunoscut-o când ea avea vreo patru ani, iar eu vreo şapte. Noi mergeam spre Cinciş la plajă, iar familia ei suferise un accident într-o curbă. I-am văzut atunci doar o dâră de sânge pe faţă şi m-a urmărit acea imagine, ani de zile. Ulterior s-a mutat în cartierul meu şi am devenit vecine şi cele mai bune prietene. Iată că prietenia noastră rezistă de aproape 40 de ani, dar în tot acest timp, chiar dacă avem familiile noastre, prieteni diferiţi, îndeletniciri diferite, ne vedem destul de rar, Ramona este omul din sufle­tul meu pentru care aş escalada orice mun­te şi cred că sentimentul e reciproc. Dacă am avut o problemă, a fost singurul om spre care m-am îndreptat. Am făcut şi gafe, respectiv eu, în prie­tenia noastră, cum ar fi faptul că ea năs­cuse, eu eram în­dră­gostită lulea şi tre­buia să fiu naşa prun­cu­lui său. Dar, cum eu eram cu mintea în nori, lovită de Cupid­on, am uitat-o cu prunc cu tot în spital. Nu s-a supărat pe mine, deşi alţii ar fi făcut-o. Dar alţii n-ar fi avut acelaşi loc în viaţa şi în sufletul meu, cum are ea.
V-am dat acest exemplu, ca să vin acum cu explicaţiile referitoare la virtutea prieteniei.
Prietenii au rolul de a ne pune în toate situaţiile de viaţă posibile şi imposibile, pentru a ne contura spiritul şi caracterul, iar dincolo de ele să ne formăm conştientul prezent şi activ. Fără ei, ar trebui să intrăm singuri în anumite situaţii, din care ar trebui să ieşim tot singuri, ceea ce, spiritual vor­bind, este aproape imposibil. Pustnicii fac aceste lucruri, dar nu ni se îngăduie tuturor să fim pustnici. Aici este o altă discuţie, pe care o vom dezbate în alt articol.
Poate aţi observat că există situaţii dificile în care ajungem din cauza unor oameni, dar apelăm la alte persoane. Unele ne refuză, se eschivează, alţii îşi întind ambele mâini şi ne scot din impas. Chiar şi aici se duce lupta nevăzută dintre bine şi rău. Iar când triumfă răul, înseamnă că ceva din noi a condus la acest rezultat, dar toate sunt spre îndrep­tarea noastră.
Mai este un aspect important, acela de­ter­minat de legea rezonanţei. Prietenii pe care îi avem sunt şi ei selectaţi pe etape de via­ţă şi pe paliere de rezonanţă. Dacă vi­bra­ţia voastră interioară este ridicată, dacă an­co­rajul vostru este bun, în viaţa voastră vor veni oameni asemeni vouă. Când energia este scăzută, sau plasată pe un nivel vi­bra­ţional nu tocmai bun, prietenii vor fi pe mă­sura ”bulei” de energie din care faceţi parte. Eu fac parte dintr-un segment de oameni con­ser­vatori, rar îmi fac prieteni noi şi ţin mult la cei de-o viaţă, Cei noi au ”feţe” in­ter­schim­babile şi mi-e aproape imposibil să mă adap­tez. Dar asta nu e problema lor, ci a mea, e conştientizată şi asumată şi în egală măsură ştiu că nici eu nu vreau să mă schimb, cum nu-mi voi schimba nici prietenii, pentru că acolo, în prietenia cu ei, am pus bucăţi de suflet pe care nu vreau să le iau înapoi!

Până săptămâna viitoare…
ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!