Interviu cu deveanca Liliana Cosma, antrenoarea lotului național de gimnastică junioare: “NOI, ÎN GIMNASTICĂ, AM ÎNVĂȚAT CĂ ATUNCI CÂND NE ESTE MAI GREU, SĂ MUNCIM MAI MULT, SĂ REUȘIM SĂ DEPĂȘIM MOMENTUL”

   

    Deveanca Liliana Cosma, antrenoarea lotului naţional de gimnastică artistică junioare, afirmă într-un interviu că îşi doreşte să mai existe în România copii şi părinţi care să înţeleagă că sportul de perfomanţă te educă şi te pregăteşte pentru viaţă, speranţele revitalizării gimnasticii româneşti fiind legate de recentul parteneriat public privat semnat cu cu Petrom.

Cu o activitate de peste 30 ani în domeniul gimnasticii de performanţă, mai întâi ca sportivă la loturile naţionale de junioare şi senioare, iar mai apoi ca antrenoare a unor sportive precum Sandra Izbaşa sau Maria Olaru, Liliana Cosma pregăteşte în prezent, la Deva, un ‘nucleu’ de gimnaste pentru Olimpiada din 2020. În paralel, este implicată şi în proiectul prin care, cu sprijinul unei companii private, se încearcă la nivel naţional descoperirea copiilor talentaţi care îşi doresc să practice gimnastica de performanţă.

Reporter:  Ce înseamnă gimnastica pentru Liliana Cosma?

Liliana Cosma: Am început să practic gimnastica de pe la şase ani, la Deva, după o selecţie în masă făcută de soţii Bela şi Martha Karolyi. Ei atunci au venit în Deva. După această selecţie am făcut gimnastică de performanţă, timp de 10-11 ani. Am fost campioană naţională şi am făcut parte din două loturi naţionale, de juniori şi lotul de senioare pentru Universiadă. Am avut în jur de 10 medalii naţionale. Aparatul favorit a fost solul. În ultimii doi ani de liceu am renunţat la gimnastică, m-am ocupat de şcoală, iar după terminarea liceului, la un an de zile, m-am angajat la Şcoala nr. 7 pe atunci, cu program sportiv, şcoala unde am fost şi eu 12 ani, unde lucrez până în ziua de azi. Ca antrenoare am început să lucrez în anul 1992 şi am făcut parte din mai multe colective naţionale, loturi de juniori şi de seniori, în diferite etape. În anul 1996 am fost antrenor principal al lotului naţional de junioare, la Bucureşti, de unde ca rezultat mai important am avut-o pe Maria Olaru, campioană europeană la sărituri, la junioare, după care am făcut parte din echipa lotului naţional de junioare Deva, lotul naţional de junioare Oneşti, iar din anul 2002 am făcut parte din colectivul naţional olimpic al lotul de senioare, la Deva, unde am lucrat cu Octavian Bellu, Mariana Bitang, Nicolae Forminte. Din 2003 până în 2005 am lucrat din nou la lotul naţional de junioare la Deva, din anul 2005 până în 2010 am făcut parte din lotul naţional olimpic de senioare, lot ce a obţinut la Olimpiada de la Beijing o medalie de aur la sol şi bronz pe echipe. Eu m-am ocupat în special de bârnă. După 2010 am decis să renunţ pentru o perioadă la lotul naţional. Am plecat în Italia pentru o perioadă de doi ani cu contract cu Federaţia Italiană de specialitate. Am lucrat şi în calitate de consilier pentru antrenori şi sportive la nivel de junioare şi senioare şi am lucrat la două cluburi, Cesena şi Bologna. La sfârşitul anului 2012 am revenit în ţară, iar din aprilie 2013 am preluat activitatea la lotul naţional de junioare, ca antrenor principal la Centrul Olimpic de pregătire de la Deva.

R: De ce gimnastică?

L C: Este destul de greu să spun de ce am ales gimnastica, pentru că la vârsta la care am început să o practic eram destul de mică şi chiar dacă aş vrea să-mi aduc aminte, nu mai ştiu. Ştiu doar că în momentul în care am făcut primul pas în sala de gimnastică nu am mai vrut să renunţ şi tot ce am făcut, am făcut pentru gimnastică din momentul respectiv. Este ca un ‘microb’, pentru că dacă stau şi mă uit în urmă la toată perioada care am practica gimnastica, mai întâi ca sportiv şi mai apoi prima perioadă a antrenoratului, fără niciun fel de îndoială, aş face din nou acelaşi lucru. Şi în ultimii doi ani de liceu, când nu am practicat gimnastica, intram în sală şi îmi ajutam foştii antrenori. Nu a fost oficial, dar în sala de gimnastica tot am intrat.

R: Ce vă doriţi pentru sportivele din lotul pe care îl antrenaţi?

L C: Îmi doresc să fac performanţă cu tot sufletul meu. Acum sunt 14 fetiţe în lot, două dintre ele la Izvorani, iar celelalte în pregătire cu mine, aici, la Deva. Am un grup de fetiţe care au vârste pentru Olimpiada din 2016. Nu primele clasate în campionatul naţional, ci copii cu calităţi, dar care au ocupat jumătatea a doua a clasamentului. Îmi doresc să recuperăm o parte din aceste fetiţe şi să le promovăm la lotul de senioare de la Izvorani. Cu fetiţele născute în 2001, cu vârstă de seniorat pentru Olimpiada din 2020, chiar îmi doresc să fie o parte esenţială a nucleului de la această competiţie. E un grup de cinci fetiţe născute în 2001. Parte dintre ele au fost campioane naţionale anul trecut şi aş aminti aici pe Ioana Crişan, care este din Cluj-Napoca, Olivia Câmpean, din Arad, dar nu aş putea să nu amintesc pe Alexandra Mihai, care vine de la Bucureşti, şi pe Corina Găianu, de la Constanţa. Ele vor deveni senioare în 2017. Ele sunt primul nucleu pentru Olimpiada din 2020. Cu trei dintre ele am participat la ‘Nadia Comăneci Invitational International”, în februarie, în Oklahoma City. A fost cel mai bun rezultat de când participăm la competiţia Nadiei. Am obţinut un loc trei pe echipe şi locurile doi şi trei la individual compus. Competiţia a fost deosebit de bine organizată, într-o sală extraordinar de mare. A fost o experienţă deosebită pentru aceste tinere gimnaste, care au avut posibilitatea să concureze pentru prima dată pe un podium, exact în condiţiile de concurs, într-o sală cu un public deosebit. De la noi au fost trei sportive: Ioana Crişan – argint, Olivia Câmpean – bronz şi Alexandra Mihai.

R: Cum va ajuta gimnastica recent încheiatul parteneriat public-privat?

L C: S-a semnat un parteneriat public privat între Petrom, ministerul de resort şi Federaţia Română de Gimnastică prin care se încearcă acum să se pună bazele unei selecţii, să se reformeze piramida de la începuturi. S-au format deja şase centre în România. Există un centru la Oneşti, unul la Constanţa, în Bucureşti la cluburile Steaua şi Dinamo, un centru la Deva şi unul la Timişoara. Sunt şase centre zonale unde avem antrenori responsabili, plus alţi antrenori care se ocupă de selecţii. Noi deja am început o preselecţie. Sperăm din suflet să găsim copiii talentaţi şi care îşi doresc să facă sport de performanţă, pentru că acum, cu ajutorul Petrom-ului, care susţine pregătirea sportivilor, putem să oferim o bursă, însemnând tot ceea ce ţine de pregătire, masă, casă, şcoală, echipament. Ne întoarcem puţin la origini, de unde am pornit cu acest sport de performanţă, încercând să oferim gratuitate celor dotaţi şi care îşi doresc să facă sport de performanţă. E o selecţie naţională, în toate judeţele ţării, copiii să meargă la cel mai apropiat centru, pentru a fi şi aproape de părinţi. Căutăm în special copii de şase-şapte-opt ani, pot avea şi cinci ani, cinci ani şi jumătate. E un proiect de anvergură, cu copii cu vârste care vor putea atinge Olimpiada din 2024. Dacă ne raportăm la vârsta fetiţelor care vor fi selecţionate, dacă le selectăm la şase ani, ele având drept de participare la 16 ani, în 10 ani cam acolo ajungem.

R: Mai sunt copiii interesaţi de gimnastică?

L C: Copii sunt puţin diferiţi. Nu neapărat pentru că ei nu-şi mai doresc la fel de mult, ci faptul că avem mult mai multe posibilităţi în viaţa de zi cu zi, asta ne limitează puţin, pentru că acest sport, deşi este foarte frumos, este un sport greu, care cere foarte multe sacrificii şi probabil că aici o parte dintre părinţi, o parte dintre copii, în momentul în care îşi dau seama că este un lucru foarte serios, care cere foarte multă responsabilitate, preferă să facă altceva mai uşor. Baza de selecţie a scăzut extraordinar de mult. Am putea spune că aproape nu mai există. Chiar şi în acest sport, care a adus în permanenţă foarte multe medalii şi satisfacţii României, ne este din ce în ce mai greu să găsim talentele şi să ajungem acolo unde ne dorim cu toţii. Am observat în toate călătoriile mele şi mai ales în cei doi ani de zile cât am stat în Italia că aproape toate ţările s-au educat în a face sport, de la cel mai mic, până la cel mai mare. Chiar nu contează dacă fac sau nu performanţă. Toată lumea face sport. La noi, în momentul în care dăm de greu, facem pasul înapoi, iar noi în gimnastică exact asta am învăţat: atunci când ne este mai greu, să muncim mai mult, să reuşim să depăşim momentul. Aşa reuşeşti să învingi, pentru că acest sport te disciplinează, te educă, te responsabilizează, aşa cum probabil orice sport de performanţă o face. Nu neapărat copiii sunt cei vinovaţi. Totul se trage de la adulţi, pentru că noi ne-am plafonat, noi de lamentăm în permanenţă că nu există bani, că nu suntem plătiţi şi atunci am lăsat totul baltă. Din păcate, este acelaşi lucru în toate sporturile şi la toate nivelurile. Însă cei care reuşesc să atingă performanţe deosebite, sunt oameni realizaţi pe viaţă, din punct de vedere financiar. Nu multă lume reuşeşte să adune la 19-20 de ani, ceea ce reuşesc să adune ele. Este adevărat că nu este un sport la fel de bine plătit ca tenisul sau fotbalul, dar totuşi nu putem să spunem că aceşti copii, care au atins culmile performanţei, nu au realizat ceva. Au casele lor, au maşinile lor, au o rentă viageră pe care o primesc lunar, care este ca un serviciu pentru ele, dar după carieră trebuie să facă şi ele ceva.

R: Cum vedeţi acest sport astăzi?

L C: Pe vremuri, în fiecare an erau sute de copii în curtea şcolii din Deva, îmi aduc aminte şi acum, pentru selecţie. Erau trei clase de a I-a, ceea ce înseamnă undeva la 90 de fetiţe. Ştiu că plecau foarte mulţi acasă plângând, pentru că nu erau selecţionaţi, deoarece nu mai erau locuri. Iar acum avem o singură clasă I, gimnastică, înot şi aerobic. Încă o dată, dacă ne lamentăm şi ne plângem în continuare, nu vom reuşi să facem nimic. Trebuie, cu ce avem, să scoatem maximum din fiecare. Din păcate sunt foarte multe lucruri care nu se cunosc şi lumea te judecă, dar nu mai investim nimic. Eu îmi doresc şi sper să mai existe în România copii şi părinţi care să înţeleagă că sportul de performanţă te educă şi te pregăteşte pentru viaţă. Nu trebuie să vedem doar greutatea din sport, să vedem şi latura pozitivă. Este atât de greu în societatea de astăzi şi atunci de ce să nu lăsăm copiii să meargă pe un drum care ştim aproape sigur că duce spre lumină. Noi vom face tot posibilul să-i găsim.

(Interviu realizat de  Sebastian Olaru, Agerpres)

 Precizare

   Gimnastica feminină şi săriturile cu schiurile vor beneficia de câte 2,5 milioane euro pentru dezvoltare conform parteneriatului public-privat încheiat între OMV Petrom, Ministerul Tineretului şi Sportului, Primăria Bucureşti, Federaţia Română de Gimnastică, Federaţia Română de Schi-Biatlon şi Fundaţia Casa Campionilor.

Parteneriatul cu gimnastica artistică feminină se întinde pe perioada 2014-2016 şi prevede finanţarea pregătirii lotului olimpic şi a unui program naţional de selecţie la nivelul copiilor. Conform acestui program, circa 150 de copii cu vârste între 5 şi 9 ani vor fi triaţi din toată ţara şi vor intra în pregătire la şase centre regionale: Bucureşti (cluburile Steaua şi Dinamo), Deva, Oneşti, Timişoara şi Constanţa. Lotul feminin de gimnastică va beneficia prin intermediul acestui program de condiţii optime de pregătire, atât pentru sportive, cât şi pentru personalul tehnic şi administrativ, precum şi achiziţia de aparatură sportivă specială. Protocolul prevede şi o candidatură a Capitalei la găzduirea Europenelor de gimnastică artistică din 2017, cu condiţia ca noua sală polivalentă să fie finalizată la finele lui 2016. FRG va depune dosarul de candidatură în 2014.