Interviu, în exclusivitate, cu Tudor Gheorghe. „Eu nu mã consider o vedetã, eu mã consider un truditor serios pe ogorul culturii”

Natalia Bumbac

Albumul maestrului Tudor Gheorghe, denumit simplu „Lecţia”, a fost prezentat la sfârşitul săptămânii trecute publicului hunedorean. Vineri seara, într-o formă de zile mari, artistul a ţinut spectacolul în faţa devenilor, iar sâmbătă, a mers să-şi încânte publicul din Petroşani. Aşa cum anunţa maestrul cu mai mult timp în urmă, „Lecţia” este un demers artistic prin care şi-a dorit să scoată în evidenţă mai multe probleme cu care se confruntă naţiunea română, un album care cuprinde melodii pe versuri de poeţi români cu tematică diversă. În timpul spectacolului, artistul a făcut o radiografie a societăţii româneşti, pornind de la învăţământ, politică şi ajungând până la valorile spirituale şi naţionale de care se pare că nu mai este nimeni preocupat. Reticent şi critic la tot ceea ce înseamnă non-valoare şi mediocritate, Tudor Gheorghe a descris cu mult umor, ironic dar şi tristeţe, felul în care se degradează pe zi ce trece limba română, felul în care nu ştim să alegem grâul de neghină, dând prea mare importanţă banalităţilor şi uitând să avem în vedere lucrurile care contează cu adevărat. Tot în acest spectacol, artistul nu i-a iertat nici pe politicieni, criticându-le apucăturile şi lipsa de pregătire pentru a conduce o ţară. La finalul spectacolului, Tudor Gheorghe, artistul la ale cărui spectacole râzi şi plângi în aceeaşi măsură, a acordat un interviu în exclusivitate pentru MESAGERUL HUNEDOREAN, pe care îl redăm în continuare.

Maestre, ce aţi mai făcut în ultimul timp, care v-au fost preocupările din ultima perioadă?
Ia, eu fac ce fac demult, vara Dunărea mi-ascult… Lucrez, dragii mei, lucrez foarte mult. Aşa cum bine se ştie, de două ori pe an, eu vin cu câte un spectacol nou, un turneu naţional primăvara şi un turneu naţional toamna. Iată că în toamna acestui an, am mers cu albumul „Lecţia” prin oraşele mici, mi s-a părut normal să fac acest spectacol într-o perioadă în care oficialii noştri, cei care ar trebui să se îngrijească de înnobilarea sufletului românului, au cu totul alte preocupări. În seara asta, am ţinut spectacolul la Deva, iar mâine (n. r. sâmbătă) voi fi la Petroşani.

Aţi atins în timpul spectacolului din această seară o problemă sensibilă, cea a politicii, ţinând cont că suntem în preajma alegerilor prezidenţiale, credeţi că printre candidaţii înscrişi în cursă, este vreunul potrivit pentru funcţia la care aspiră şi care ar putea să ne reprezinte cu demnitate?
Toate spectacolele mele au un caracter politic, pentru că sunt implicat în viaţa de toate zilele. Da, i-am enumerat în seara asta şi consider că avem candidaţi care ar putea ocupa cu succes funcţia de preşedinte, aşa cum de altfel am spus şi în faţa sălii. Sunt patru domni: Tăriceanu, Meleşcanu, Ponta şi Iohannis, oricare dintre ei mi se pare un candidat bun.

Dacă ar fi să daţi un exemplu de un conducător bun din istoria României, care ar fi acesta?
După pererea mea, un conducător bun a fost Mihai Viteazul, iar din istoria recentă, Carol I.

Aţi spus la un moment dat într-un interviu, că televiziunea naţională care ar trebui să prezinte mai mult interes pentru promovarea culturii, nu s-a arătat interesată de activitatea dumneavoastră? S-au schimbat lucrurile între timp sau au rămas la fel?
Nici acum nu este interesată, nu vă faceţi griji. Toată mass-media din ultima perioadă nu mai are preocupări faţă de cultura adevărată. Nu este doar cazul meu, este vorba şi de alţi artişti care sunt în aceeaşi situaţie. Televiziunile comerciale, vedeţi şi voi cum sunt, îşi promovează silicoanele şi subcultura, iar televiziunea naţională, care ar trebui să se detaşeze total de posturile comerciale, încearcă să intre în concurenţă, coborând şi ea ştacheta la acelaşi nivel cu posturile comerciale. Nu ai voie să faci aşa ceva, dar este politica lor, nu mă interesează.

Puteţi spune că afirmaţiile de genul „ne-am pierdut valorile” sunt întemeiate?
Nu le-am pierdut, ele există, doar că noi nu le băgăm în seamă.

Consideraţi că mai există o şansă ca naţiunea română să-şi revină şi să conştientizeze că drumul pe care merge nu este unul corect?
Tot spectacolul meu s-a bazat anume pe acest lucru. Am şi spus care sunt jaloanele de care ar trebui să ţinem seama ca să revenim şi să putem să ne redobândim demnitatea naţională pe care am avut-o cândva. Atât timp cât vom şti să ne respectăm limba, istoria, părinţii şi neamul, vom fi o naţiunea puternică şi unită, dacă nu vom ţine seamă de aceste lucruri, atunci ne vom pierde definitiv identitatea naţională.

Dar voci ca ale dumneavoastră sunt din păcate prea puţine…
Da ştiu, dar asta nu e vina mea.

Consideraţi că aveţi cui lăsa moştenire mesajele şi munca dumneavoastră? Vă calcă pe urme vreun artist din noua generaţie?
Nu, pentru că ceea ce fac eu este o chestie profundă, iar felul în care sunt învăţaţi în ultima vreme, reţetele care se oferă astăzi sunt cele de repede, repede, să ajungem vedete oricum. De fapt, eu nici nu mă consider o vedetă, eu mă consider un truditor serios pe ogorul ăsta al culturii, care trebuie arat, semănat, trebuie cules, altminteri creşte iarba pe el.

Aş mai dori să vă întreb un lucru pe care vrea să-l afle mai multă lume, dacă şi când aveţi de gând să readuceţi pe scenă muzica din albumele „Anotimpurile”, care au avut mult succes la public?
Pentru acest lucru ar trebui să vin la Deva cu o orchestră simfonică şi cu un cor academic, ceea ce este mai dificil. Dacă ar fi să vin cu cea mai apropiată orchestră simfonică, ar fi cea de la Timişoara. Dar vedeţi şi voi cum este, cei de la primării dau banii pentru cu totul altceva, pentru spectacolele care se ţin în piaţă şi unde nu se pune accent neapărat pe promovarea culturii, aşa se face în zilele noastre.

Maestre, vă mulţumesc pentru timpul acordat şi ca o concluzie, dacă ar fi să vă întreb, totuşi este trist pe lume?
Da, da din păcate da, este trist pe lume, dragii mei.