Dragilor dragi, am hotărât să vă vorbesc astăzi despre felul în care reușește Dumnezeu să zidească în noi, cărămidă cu cărămidă, omul nou.
V-am povestit în articolele anterioare pasaje din declinul meu, din suferința care m-a șlefuit, din încercările prin care am trecut și încă mai trec, ca să putrezească în mine omul vechi și să-l creez pe cel ce va să fiu.
Până prin anul 2010 am fost o țârfoșă cu fițe-n cap și culmea, realizam cam tot ce-mi propuneam. N-am călcat niciodată pe sufletul cuiva ca să-mi ating scopul, dar mi se iveau soluții, oportunități, sau oameni prin care îmi împlineam ce-mi propuneam. Din 2010 au urmat câțiva ani cumpliți: orice mi-aș fi propus să fac eșua, orice strădanie era o mare decepție, nu aveam bani, nu mai aveam soluții, nu mai vedeam nici o ieșire. Am clacat psihic de nenumărate ori și mă întrebam permanent ”de ce?” mi se întâmplă toate acele lucruri… Într-o seară, privind în calculator ca într-un hău fără țintă, deznădăjduită și fără nici o soluție logică, îmi vine în minte un nume: Dragoș Argeșanu! Știam că nu-l cunosc, știam că n-am nici o legătură cu acest nume, dar știam că-l auzisem undeva. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să deschid google-ul, să văd dacă mintea îmi joacă feste, sau acest om există cu adevărat și… surpriză! Internetul era plin cu link-uri care făceau trimitere spre el. Am deschis pagina sa, am citit tot ce găsisem acolo și, altă surpriză, mi-am amintit de unde știam numele: prietena mea Violeta Deminescu îl rostise de sute de ori, fără ca eu să-l aud cu adevărat, pe principiul acela: nu este surd, mai surd decât cel ce nu vrea să audă. OK!… mi-am zis. Interesant personaj!
V-am povestit acest lucru din două motive: pe de o parte pentru că așa am simțit că e corect, pe de altă parte pentru că știu (din mesajele voastre, din povestirile și postările voastre) că lumea trece printr-un mare impas emoțional, spiritual și social. Acest impas este pe cale să se adăncească din ce în ce mai tare și va adânci inevitabil prăpastia dintre om și om, dar și pe cea dintre om și Dumnezeu. Salvarea, dragilor dragi, este mereu la un pas distanță, iar Dumnezeu lucrează prin oameni, uneori, prin cei pe care nu i-am cunoscut niciodată.
Am să vă spun doar un lucru care m-a tămăduit de multe chinuri sufletești: orice acțiune a noastră, pe această planetă, eșec sau succes, se transformă într-un act spiritual care ne permite să evoluăm, spre propria noastră fericire, bunăstare, armonie, echilibru.
Suntem datori acestei vieți să o înțelegem, iar atunci când forțele noastre nu ne sunt de folos, să căutăm, să cerem soluția care poate să transforme totul în sens pozitiv. Secretul fundamental este să iubim viața, să o prețuim și s-o trăim, nu cu frică, ci cu bucuria unicității ei.
Până săptămânaea viitoare…
ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!
CORVIN FOTOVOLTAIC SRL - societate în faliment, prin lichidator judiciar RELCO ACTIVE SPRL, vinde prin…
Vorbesc cârcotașii că un personaj din zonă, ajuns, cum se spune cu sacii în căruță,…
Dan Bobouțanu, primarul municipiului Hunedoara Pentru că nici nu a început bine anul și a…
Catedrala Națională va fi sfințită duminică, 26 octombrie 2025, de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al…
Lucian S., din municipiul Deva Pentru că i-a fost prelungit mandatul de arestare preventivă, bărbatul…
O hunedoreancă de 63 de ani, din Ghelari, nu s-a bucurat deloc de sărbătorile de…