Invitaţi prin studiouri
Deşi am mărturisit că în ultima vreme am renunţat la talk-show-urile politice de la Realitatea TV sau Antena 3, evoluţia evenimentelor m-a readus în faţa micului ecran.
Am avut prilejul să văd pe ce gen de invitaţi mizează moderatorii pentru a câştiga audienţă. Unii dintre ei, clasici. PDL l-a înlocuit pe insuportabilul Marcel Hoară cu Mircea Toader, altul, gata să susţină orice aberaţie în numele partidului. Când vine Adriean Videanu, mă gândesc automat la un articol scris de o colegă, într-un săptămânal local. De Cristian Boureanu nu mai zic nimic, a fost deja tocat mărunt.
Da pentru Adriana Săftoiu la PNL, nu pentru Relu Fenechiu, un comunicator fără dezinvoltură, situat şi el pe poziţii mult prea partinice. Ludovic Orban are aplomb, nu ştiu câtă putere de persuasiune, dar de departe cel mai credibil este Mircea Diaconu.
La PSD, Dan Nica este un tip sec, neinteresant, chiar dacă seriozitatea sa vrea să fie garanţie a sincerităţii. Au ei vreo doi tipi cu feţe de băieţi silitori, care îmi amintesc de UTC. Unul bun, în opinia mea, este Nicolae Bănicioiu.
De la UNPR – halal progres al României – vine Cristian Diaconescu. După demisia sa plângăreaţă din PSD, echivocul promovat de acestă creaţie politică formată din plimbăreţi este de-a dreptul deranjant. Suntem, dar nu suntem de acord, ar fi bine dacă n-ar fi rău etc…
Nu-mi explic în ce calitate vine Dan Matei Agathon, fost ministru al Turismului. O face pe expertul, apără guvernul selectiv, mie, unul, când îl văd, îmi aminteşte de timpul ţepelor, nu cele băsesciene din Piaţa Victoriei, ci ţeapa cea mare de pe platoul Breite din Sighişoara, unde trebuia să fie Dracula Park.
În opinia mea, au câştig de cauză cei care nu sunt „oameni de partid”, chiar dacă sunt membri ai unei formaţiuni politice. Activistul, în forma sa brută, nu e convingător. Recită o poezie spusă la şedinţa de seară, inflexibil, fără să accepte evidenţa sau bunul-simţ.