John Pîrva, „infractorul” care şi-a deschis cafenea în imobilul în care a fost condamnat la puşcărie

Natalia Bumbac

„De ce fiul dumneavoastră nu este prezent în sală?”, a întrebat-o judecătorul pe mama inculpatului judecat pentru trecerea ilegală a frontierei.
„Voi ar trebui să-mi spuneţi, din cauza voastră a plecat departe de mine, nu din cauza mea”, le-a răspuns femeia prezentă la proces, ştiind că acesta este adevărul. După ani şi ani, tânărul pe atunci, condamnat la doi ani de închisoare pentru că iubea libertatea, a venit în sala de judecată… Şi nu pentru a-şi afla sentinţa, ci pentru a aduce o fărâmă din libertatea pe care a trăit-o timp de 20 de ani peste Ocean, în SUA.

John’s Cafe, la a XII-a aniversare
John’s Cafe, localul din centrul Devei, funcţionează în clădirea care pe vremuri găzduia Tribunalul judeţului. Cafeneaua are certificatul de naştere cu aceeaşi dată în care americanii aniversează Ziua Independenţei, în 4 iulie. Iar, denumirea localului vine de la numele proprietarului, John Pîrva, tânărul condamnat la închisoare în lipsă pentru trecerea ilegală a frotierei. An de an, prietenii şi apropiaţii lui John vin în 4 iulie pentru a marca deschiderea cafenelei, dar şi Ziua Independenţei Americii. La fel va fi şi în acest an, când John’s Cafe va împlini 12 ani de la înfiinţare, tot atâţia ani fiind de când deveanul s-a întors în ţară, lăsând în spate 20 de ani de viaţă petrecută în ţara adoptivă, în SUA.
Dar, până a ajunge aici, John Pîrva a trecut printr-un şir de experienţe, unele extrem de dure, care, puse cap la cap, fac din trecutul acestuia o istorie de viaţă cu totul aparte. Adolescent rebel, elev la Liceul de Arte din Deva, însetat de libertate şi conştient fiind de îngrădirile impuse de regimul comunist al anilor ‘80, se decide să plece din ţară. Astfel, ajunge frontierist cu patru tentative de evadare din lagărul comunist, încheiate cu bătăi şi schingiuiri în cabinetele miliţienilor. La vârsta de 18 ani, John devine din tânărul pasionat de pictură, un infractor ţinut sub lupă de torţionarii sistemului comunist. Motiv pentru care nu a renunţat la a-şi căuta cu şi mai multă convingere drumul spre libertate, ştiind că în România, destinul său a fost pecetluit. Şi, într-un final, a reuşit.

Rolurile s-au schimbat
În 1981, împreună cu alţi doi prieteni, după cinci zile de mers pe jos prin Munţii Aninei, deveanul reuşeşte să taie la propriu gardul de sârmă ghimpată al cortinei de fier, trecând frontiera româno-sârbă. Momente pe care şi acum, după 35 de ani, şi le aminteşte cu intensitate şi pe care le-a redat într-o carte intitulată „Memoriile unui frontierist”, publicată în 2011. Au urmat anii libertăţii, care au însemnat studii universitare de pictură absolvite în SUA, câştiguri financiare şi obţinerea cetăţeniei americane. Dar, primele gânduri pe care le-a avut când a obţinut paşaportul american au fost să facă o vizită acasă. În 1988 a venit pentru prima dată în ţară după evadare, după care vizitele au fost mai dese, din doi în doi ani. Atunci a fost şi prima revedere cu unul dintre torţionarii care l-au „supravegheat” îndeaproape. L-a mai întâlnit şi în anii de când a revenit acasă din SUA, doar că acum rolurile s-au schimbat. Dacă în anii ‘80 adolescentul frontierist îl ocolea când îl vedea pe stradă de teamă să nu fie chemat la miliţie să dea declaraţie, acum, cel care-i pusese capac destinului îl ocoleşte fără să ridice ochii din pământ…
După toţi aceşti ani de viaţă tumultoasă, întors acasă, John Pîrva şi-a întemeiat o familie, are o fetiţă şi va fi în curând tată pentru a doua oară. Tot în cei 12 ani s-a consacrat ca artist plastic, a organizat mai multe expoziţii personale de pictură, devenind membru în Uniunea Artiştilor Plastici Filiala Hunedoara.