La bulivar, doar cu birjar!

Dacă, în Deva, s-ar înlocui microbuzele care fac transport de persoane, pe diverse rute din oraş, cu căruţe cu coviltir, din acelea cu care a fost cucerit Vestul Americii acum mai bine de două secole, nu s-ar simţi diferenţa. Ar fi la fel de înăbuşitor, la fel de murdar, hurducăturile ar fi asemenea, iar între vizitii şi şoferi, tot aşa, nu s-ar găsi diferenţe, nici de atitudine, nici de limbaj. Ba, cred că ar fi, cumva, mai bine, pentru că aromele de paie şi bălegar sunt sigur mai sănătoase, mai bio decât combinaţia de maşină spălată rar şi în fugă, rugină, aluminiu tocit, combustibil şi ulei. Nu mai vorbesc de posibilitatea, în căruţă, de a te sprijini de leaţuri de lemn, nu de bare recondiţionate de sute de ori, cu pete ce te obligă să preferi să te dai de-a berbeleacul prin maşină, când eşti transportat ca un sac de cartofi peste arătură.
Este incredibil cum municipiul Deva a reuşit să menţină, atâţia ani, un transport de persoane ieşit din istorie, cu maşini ce par scoase din cimitire specializate, cu mânere la uşi atârnând sau prinse grosolan, cu bare de susţinere lipite cu bandă adezivă murdară, cu scaune care stau să se prăbuşească dacă vrei să te sprijini, cu huse mizerabile pe ele. În unele maşini, mirosul este insuportabil, mai ales acum, când mizeria se amestecă groaznic cu transpiraţia oamenilor obligaţi să circule în cuşti supraîncălzite. Dacă adaugi şi felul în care unii dintre şoferi se poartă, cum trag fără emoţii din ţigară pe drum, cum îşi privesc pasagerii cu dispreţ, în zgomotul muzicii de periferie, te îngrozeşti.
Şi mergi în Alba Iulia, de exemplu, unde autobuze elegante, cu şoferi la cravată şi aer condiţionat, te fac să crezi că eşti, într-adevăr, în secolul XXI. De ce nu are Deva un transport în comun decent? Asta se întreabă sute de cetăţeni care, permanent, ne trimit sesizări legate de chinurile la care sunt supuşi de transportul urban. Nu pricep, în condiţiile în care toţi devenii ştiu cum se circulă cu microbuzele prin urbe, în condiţiile în care oamenii se plâng de ani de zile, cum de Primăria Devei nu face nimic, iar Consiliul Local doarme în front. Nu le pasă, mă gândesc. În aşa situaţie, eu aştept introducerea căruţelor, parcă mi-e dor de tropotele cailor şi de-un nechezat vesel care să înlocuiască manelele.