Luncoiu de Jos: Lupta pentru introducerea rețelei de gaz merge mai departe

Magdalena Șerban

Introducerea și extinderea rețelei de gaz metan din fonduri europene nu a fost cu noroc pentru toți primarii care au depus proiecte pe acest segment investițional. Comunele mai mici, tocmai pentru a avea șanse sporite la eligibilitate, au parafat asocieri, dar se pare că efortul de a-și uni puterile nu a adus și rezultatul scontat. Și la Luncoiu de Jos e supărare mare.

Vor să afle de ce
„Am plecat la drum cu gândul la reușită, cu toții (noi, Vălișoara și Băița). Dar nu a fost să fie și vrem să aflăm motivele. Consultantul de la București susține că și-a făcut treaba la modul profesionist, reprezentanții ministe­ru­lui spun că nu au fost trimise la timp niște documente, cu toate că cei de la con­sul­tanța susțin contrariul. Am făcut contes­ta­ție, dar ținând cont că încă din prima pagina a răspunsului erau mari inadvertențe (adre­sare precum asociere cu comunele Uricani și Aninoasa), sperăm ca selectarea și eva­luarea proiectelor să fi fost parcurse mai atent. Doar ne dorim să cunoaștem cauzele care au dus la respingere. Ne-am asociat pentru a avea șanse reale să treacă proiec­tul. Inițial, am fost șase în asociere (au mai fost Vața de Jos, Ribița și Baia de Criș care apoi au mers împreună), dar am decis să ră­mânem trei, ca să ne putem încadra în suma prevăzută. Noi am fost lider de proiect. E foar­te interesant că deși vorbim de același consultant care le-a întocmit documentația colegilor menționați anterior și multor altora, ei sunt câștigători și noi nu. Ne-am încadrat în standardul de cost și în pragul legat de numărul de locuitori, deci nu a fost nici un fel de opreliște. Mă bucur pentru ei foarte mult, măcar unii să fie mai norocoși, dar nu pricep situația noastră. Comunele prin care trece magistrala de gaz (cum e și Șoimuș, de exemplu) nu au prins finanțare. Chiar e o ano­malie. Noi nici măcar nu am intrat în etapa de evaluare, deși conducta principală de gaz traversează satul Luncoiu de Jos. Una e să nu existe și să fie nevoie să tragi con­ductă în zonă (deci costuri enorme) și alta e să fie acolo și să nu se țină cont de ea (cos­turi cu mult mai mici cu investiția). Simpli­ta­tea de a face o rețea de distribuție e maxi­mă, comparativ cu localitățile unde nu ai la ce să te legi”, a argumentat Călin Dud (foto) primarul din Luncoiu de Jos. Circa 295 de gospodării de aici au semnat acordul ca o astfel de conductă să treacă pe terenul lor, convingându-i nu doar despăgubirile primite cât mai ales ideea că pe viitor și ei, alături de ceilalți locuitori ai comunei, vor beneficia de gaz. ,,Date fiind circumstanțele, nu ne ră­mâne decât să fim perseverenți. Vom acce­sa, individual sau iar prin asociere, Anghel Saligny (am înțeles că va exista componentă pentru rețea de gaz) sau Programul Național de Relansare și Reziliență – PNRR. Temerea mea e că la nivel central au fost respinde o multitudine de proiecte, deci toți vor da năvală către noile axe de finanțare. Dar ne asumăm. Nu ne lăsăm până nu obținem gaz pentru satele noastre”, a arătat alesul.

Lemnul de foc, puțin și scump
Legat de posibilitățile actuale, localnicii se încălzesc cu lemne, în general. Apa caldă o mai obțin și de la boilerele pe curent. „Pri­măria deţine doar 300 de hectare de fond forestier, iar din rărituri abia reuşim să asigurăm lemnul de foc pentru instituţiile pu­blice de la noi (sediu primărie, şcoli, cămine culturale, etc). Şi nu în fiecare an ne-a ajuns, ci am fost nevoiţi să şi cumpărăm. Oamenii, la rândul lor, achiziţionează lemn la preţul pieţei. Neavând o pădure ușor de exploatat (e dispersată), și plata pentru tă­ierea apoi transportarea lemnului până acasă e mare. Așa că populația apelează la ocolul silvic, cumpărând de la ei pentru a ieși mai avantajos. Bineînțeles, mulți nu au deloc pădure. Gazul ar salva multe case”, a con­clu­zionat Cilin Dud.