Lungul drum al dezonoarei către onoare

Dr. Gheorghe Firczak

Titlul ne-a fost inspirat de celebra piesă de teatru a lui Eugen O’Neill (1888-1953), dramaturgul american care surprinde degradarea unui segment al societăţii americane, dezamăgirea personajelor inspirate de viaţa reală, dezamăgire determinată de propriile lor laşităţi şi inconsecvenţe. Pe de o parte, titlul original este deosebit de semnificativ, pe de altă parte, parafrazarea lui sugerează o realitate amară a societăţii româneşti pe un segment al ei. Există o antiteză firească valoare/nonvaloare ilustrată de o serie de persoane.
Cu ani în urmă, am avut un elev, seralist, Florin Groza, iniţial şofer, care datorită ambiţiei sale, ţinând cont şi de sfatul nostru, şi-a desăvârşit studiile, reuşind licenţa şi, dacă nu ne lasă memoria, şi master-ul. O vreme a colaborat cu noi, dovedind hărnicie şi enorm de mult bun simţ. A devenit acţionar şi administrator al firmei sale. Adeseori, repeta în discuţii, uneori în contextul ei, alteori retoric, o sintagmă: „Domnule profesor, eu nu dau cinstea pe ruşine“.
Cu totul altfel stă situaţia cu un personaj reapărut de curând în spaţiul public hunedorean: Bogdan Poraicu. Înainte de anul 1989, fără să fi fost activist, era politruc. Profesor de matematică, aducea în discuţie numele lui Robert Singer, pomenindu-l maliţios şi insinuant. În mod evident comparaţia nu putea fi în favoarea sa, deşi asta dorea să sugereze. Robert Singer a fost un titan al învăţământului românesc, un creator de şcoală, devotat profesiei sale. În toată activitatea sa a dovedit că avea har. Chiar dacă i s-au propus funcţii pe diverse trepte ierarhice, a refuzat menţionând că aparţine şcolii, că locul său este la clasă. Păcat că ceea ce a realizat decenii la rând a fost distrus în doi-trei ani. Dar, asta este o altă discuţie. Deci, de câtă onoare poate da dovadă Bogdan Poraicu atunci când recurge la o astfel de abordare? Şirul contradicţiilor continuă. Deţinător al certificatului de Luptător cu Rol Determinant acordat pe baza Legii Recunoştinţei contestă Revoluţia Română din Decembrie 1989 prin faptul că exagerează rolul jucat de Ion Popa şi conducerea comunistă în actul din 22 Decembrie 1989 de la Deva. Se ştie şi este consemnat că poporul şi-a manifestat furia la propriu asupra celui care a fost prim-secretar, după ce Aurel Pop l-a somat să demisioneze cu întreaga conducere judeţeană. Mărturiseşte într-un interviu că l-a întrebat Ion Popa dacă va fi arestat, iar el i-a răspuns că nu are nici un drept să facă acest demers. Totuşi, a fost depus în arestul unităţii militare din Deva. Dacă Ion Popa a avut un rol atât de important în opinia lui Bogdan Poraicu, atunci acesta de ce a mai solicitat certificatul de Luptător cu Rol Determinant? Nu este dezonorant şi aberant să beneficieze de prevederile legii dacă rolul său s-a redus la a-l proteja pe Ion Popa?
În şedinţa solemnă a Senatului şi Camerei Deputaţilor consacrată celei de a 25-a aniversări a RRD 1989 am rostit o alocuţiune în numele Grupului Minorităţilor Naţionale. Am subliniat, printre altele, şi rolul jucat de Ion Popa, ca apărător al regimului comunist, până la fuga lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu şi schimbarea de atitudine la microfonul instalat în Balconul Revoluţiei în Deva. Surpriză. A doua zi am primit un apel telefonic. De la cine credeţi că era apelul? Da, aţi ghicit. De la Bogdan Poraicu. Îmi propunea o întâlnire cu Ion Popa, pentru discuţii lămuritoare. În prima fază l-am refuzat, dar insista. Atunci i-am spus că discut cu Ion Popa după ce îşi cere scuze public românilor, locuitorilor judeţului Hunedoara pentru răul pricinuit de regimul comunist în anii 1945-1989 şi de răul pricinuit hunedorenilor în anii cât s-a aflat în fruntea judeţului de el însuşi şi de echipa pe care a condus-o. M-a apostrofat că nu-i poate solicita aşa ceva lui Ion Popa. Din acel moment a început tirada lui Bogdan Poraicu împotriva noastră. A existat şi o întrerupere. În perioada când a avut nevoie, conform Legii Recunoştinţei, de susţinerea noastră pentru preschimbarea certificatului.
Legat de episodul Nuţă şi Mihalea. Noi nu ne-am asumat niciodată meritul că am organizat prinderea şi arestarea lor. Aceasta a fost realizată de echipa condusă de maiorul M.Ap.N Marin Teodorescu, care superviza activitatea fostelor cadre de miliţie şi securitate din judeţul Hunedoara, cu aprobarea lt.col. Dumitru Tufeanu, care era de facto comandant militar la CJ Hunedoara al FSN. Generalul Ion Hortopan a declarat în anul 1991 Comisiei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 că a discutat în ziua de 23 decembrie 1989 la CJ Hunedoara al FSN, legat de acest aspect, cu Bogdan Poraicu, preşedinte şi Gheorghe Firczak, membru. Toate acestea sunt consemnate expresis verbis în volumul realizat de Sergiu Nicolaescu, „Lupta pentru putere. Decembrie 1989“, Bucureşti, Editura BIC ALL, 2005.
Consemnăm astfel că nu toţi ştiu să procedeze ca domnul Florin Groza, adică să nu dea cinstea pe ruşine, să înlocuiască onoarea cu dezonoarea. Mai există o serie de aspecte contradictorii care ar trebui clarificate. Dacă Bogdan Poraicu doreşte cu insistenţă vom veni cu noi elemente la momentul oportun, tot pentru corecta informare a opiniei publice, nu pentru a apăra onoarea nomenclaturiştilor din perioada 1945-1989, care au distrus ţara noastră.