Măgării cu încredinţare directă

Aşa cum bine se ştie, nu-i administraţie publică românească aceea care nu face măcar câteva achiziţii publice cu dedicaţie. Unele primării sunt ştiute bine că răsplătesc prietenia electorală a unor firme cu contracte oferite direct, fără licitaţie. Până acum, toată această afacere, cu nuanţe crude de corupţie, învelită legal, era mai complicată, dacă edilii doreau să bage sume mai mari în buzunarele prietenilor, limitarea încredinţărilor directe la 15.000 de euro, solicitând şi împărţirea contractelor pe felii de aceeaşi măsură. Dar gata!
Majoritatea parlamentară a dispus ridicarea pragului maximal până la care se poate face atribuire directă de contract, fără licitaţie, de la 15.000 de euro la 30.000 de euro, în cazul produselor şi serviciilor, şi de la 15.000 de euro la 100.000 de euro, în cazul lucrărilor. Ei, parcă le-a mai venit inima la loc edililor noştri: în sfârşit, pot încasa şi ei comisioane mai serioase şi-şi pot plăti datoriile electorale chiar şi într-o singură tranşă! Pentru că nu va mai fi nevoie de licitaţie ca un primar tare pe consiliul lui să dea lucrări de câte 100.000 de euro amicilor de portofel. Asta da treabă serioasă!
Mama ei de demagogie, iar m-a trăznit în moalele memoriei! Păi, prin 2010, pesediştii au sărit la gâtul Guvernului Boc, care intenţiona exact acelaşi lucru, să mărească pragul impus pentru achiziţiile publice de la 15.000 la 50.000 de euro. Pesediştii îi acuzau atunci pe pedelişti că se pregătesc, prin intenţia de ridicare a pragului la achiziţii, să dea „un mare tun cu bani publici”. Acum, aceiaşi pesedişti, în pas de doi cu liberalii, ridică ei pragul, chiar până la 100.000 de euro, arătând că supărarea de atunci era că nu profitau ei de „tunul respectiv”, nu că cetăţeanul român ar fi furat de politicienii lui Boc! Asinus asinorum in sæcula sæculorum.
Cum statisticile arată că aproape jumătate din contractele cu statul sunt „cu dedicaţie”, va fi prăduială mare pe banii noştri.
Aşadar, începând chiar din această lună, edilul isteţ şi-a comandat portofel XXL şi s-a pornit pe cugetat: „o pensulă 30.000 de euro, un bidon de vopsea 30.000 de euro, vopsitul unei uşi 100.000 de euro, astfel, din renovarea căminului cultural îmi cumpăr primele case din acest mandat; luna viitoare, mă mai gândesc!”.