“Magneţii” s-au întors pe ruinele fostelor platforme industriale

Hoţii de fier vechi şi-au făcut hărţi cu gropile în care rebuturile şi resturile de materiale feroase de la uzinele din Vale erau pur şi simplu îngropate, iar cuvântul „reciclare” nu exista în vocabularul diriguitorilor.
Îngropate, în loc să fie depozitate
Resturile sunt astăzi, în capitalism, mană cerească pentru disponibilizaţi, săraci, dar şi hoţi deopotrivă. În urmă cu un an de zile, „magneţii” au dezgropat tot ce era la suprafaţă şi putea fi vândut la fier vechi. Acum, după ce au ras fierul din alte locuri, s-au întors la muncă, pentru a dezgropa „comorile” de la adâncime. Uzinele din Valea Jiului, construite în perioada regimului comunist, făceau risipă de materiale într-o perioadă în care oţelul era mai mult decât suficient. Tot ce rămânea în urma procesului de producţie, dar şi componente perfect funcţionale, în loc să fie depozitate pentru reciclare, erau pur şi simplu îngropate. Mai exista un motiv pentru care diriguitorii uzinelor comuniste apelau la acest tertip, pentru că, în fond, era vorba doar de un tertip şi nicidecum de vreo măsură economică. Reciclare se făcea şi în acele vremuri, iar combinatele de la Hunedoara şi Călan abia aşteptau materialul devenit pentru unii, astăzi, la fel de preţios ca aurul. Directorii uzinelor din Valea Jiului preferau să arunce materialele pentru a putea raporta îndeplinirea planului, iar la controalele securiştilor puteau arăta depozitele goale.
„Comoara” de deasupra Petroşaniului
Fosta uzină care producea o mare parte din componentele folosite în minele de cărbune din Vale este un exemplu. Umirom Petroşani, actuala Gerom, avea până la Revoluţie mai multe astfel de „depozite”, iar unul dintre ele, în care au fost aruncate zeci sau poate tone de materiale feroase, este situat în apropiere de poligonul militar din Petroşani. De „comoara” îngropată au aflat şi „magneţii”, care astăzi o dezgroapă pentru, a-şi face rost de bani de buzunar sau în unele cazuri, de pâine. Aşa se face că zona respectivă este brăzdată de adevărate tranşee săpate cu trudă pentru o bucată de metal.
Vara trecută, hoţii au scos toate conductele de la turnul de apă al UMIROM şi le-au cărat la fier vechi. „Lucrarea” a durat toată vara iar mai apoi magneţii sau reorientat spre ale platforme, unde fierul se „scoate” mai uşor. Pe semne că s-a terminat, pentru că s-au reîntors cu lopeţile şi târnăcoapele la  „groapa de gunoi” a fostului UMIROM.
Au distrus drumul abia reparat
„Aici au îngropat pe timpul lui Ceauşescu tot ce nu le mai trebuia şi dacă au aruncat, înseamnă că pot să iau cât vreau sau cât găsesc. Am întrebat dacă e pământul momârlanilor, ca să nu facă scandal că sap şi nu este. Pentru o zi de săpat adun, dacă am noroc şi dacă bătrânul (n.r.- tatăl lui) îşi aduce aminte bine zona unde este îngropat fier, şi câte 50 sau 100 de lei. Este mai bine decât să lucrezi la patron. El te plăteşte puţin şi numai dacă vrea. Am fost la construcţii şi câştigam tot atât, dar munceam de-mi săreau ochii din cap şi era tot timpul cineva în spatele meu. Muncesc şi acum, dar măcar ştiu pentru ce şi am linişte”, spune bărbatul. Nu are însă linişte, pentru că la turnul de apă al uzinei, s-au întors mai mulţi „magneţi” decât oricând. Chiar dacă nu ştiu unde sunt gropile de fier vechi, tot reuşesc să scoată bani de buzunar. În special de pe urma deplasării, când se mai „lipesc” de câte o şină de cale ferată sau o ţeavă puse să ţină gardurile localnicilor din zonă. În plus, mai au şi o altă facilitate a aceluiaşi fost mamut industrial pe care-l dezmembrează bucată cu bucată. Acum a mai rămas doar armătura din pereţii de beton. „Magneţii” nu se lasă însă descurajaţi şi cu baroasele, mărunţesc pereţii pentru un pumn de fier beton. Totuşi, păgubiţi nu prea există, pentru că mamuţii industriali sunt falimentari ori au dispărut cu totul, graţie şi „magneţilor”. Sunt însă şi pierderi colaterale, pentru că în goana lor de a dezgropa metalul, hoţii distrug totul în cale. (M. Gânju)