Mare târg, la Pui

Magdalena Șerban

Dacă a fost 1 Mai, nu se putea ca vestitul târg din comuna Pui să nu fie luat la pas de iubitorii de negoț. Și de această dată s-au găsit de toate, așa că nimeni, indiferent din ce colț al jude­țului sau din ce zonă a țării a ajuns aici, nu a plecat cu mâna goală.

Urmează cel din toamnă
„Evenimentul a cuprins și expoziții de animale (bovine, ovine, caprine). Fer­mierii din comuna noastră, care au venit cu animale la expoziție, nu au fost obli­gați să prezinte nici o dovadă de la me­dicul veterinar, în schimb cei din restul județului au trebuit să aducă adeverință de la medicul veterinar prin care să ateste că animalele cu care au participat la expoziție sunt clinic sănătoase. A fost o ediție reușită și cred că lumea, cu mic cu mare, s-a relaxat, a socializat, a mân­cat bine, s-a răcorit cu o bere sau un suc, oferta fiind variată. Știe toată suflarea zonei că primul nostru târg are loc primăvara, pe 1 mai, când ciobanii urcă cu oile la munte, iar cel de-al doilea, toamna, în 14 octombrie, când aceştia coboară în vale, respectându-se astfel o tradiţie păstrată din moşi-strămoşi. Şi vremea a ţinut cu noi. Am primit foarte multe cuvinte frumoase din partea comercianţilor care şi-au exprimat bu­curia că au avut prilejul să participe”, a transmis Victor Stoica (foto), primarul din Pui. Cât privește produsele, ele au fost nenumărate, de la cele culinare (ves­tiții mici și virșli), până la turtă dulce, haine, oale și tot soiul de lucruri folo­si­toare pentru orice om gospodar. Unii s-au târ­guit pe loc, alții și-au folosit puterea de buni negociatori și în cel mai rău caz s-au schimbat doar păreri. Reamintim faptul că așezarea este atestată documentar din 1426, când domeniul a aparţinut unei familii de origine franceză, şi era cu­noscută încă de atunci ca fiind una foarte înstărită. Urmele de locuire însă sunt însă mult mai vechi, de la cele din vremurile preistorice descoperite în mai multe peşteri, până la cele dacice şi apoi romane. Pe o culme a fost identificat un punct de observaţie dacic, valuri şi şan­ţuri de apărare din aceeaşi epocă, ur­mele unui atelier pentru prelucrarea fierului, s-au descoperit monede gre­ceşti şi romane, urmele unui castru roman în satul Râu Bărbat şi ale unui ansamblu de fortificaţii, un relief de marmură reprezentându-l pe Hercules, dar şi un tezaur monetar târziu, din se­colele XVI-XVII şi ves­tigii de locuire me­die­vală. Prin ur­ma­re, nimic nu e în­tâm­plător, așa că vechile obiceiuri tre­buie păstrate și continuate.