Marele ospiciu naţional
Volodia Macovei
Alaltăieri, cafeaua era, conform studiilor, un adjuvant extraordinar pentru tonusul omului, ieri, conform altor studii, cafeaua încetineşte dezvoltarea creierului, ba chiar te face prostănac de-a binelea. În urmă cu ceva vreme, ciocolata, rece sau caldă, era stimulent pentru memorie, hrană perfectă pentru un organism sănătos, cu câteva zile în urmă s-a stabilit că te face de nu te recunoşti, fiind de ajutor doar dacă eşti bolnav cu capul. Fructele şi legumele sunt bune de trăieşti 100 de ani, dar, după unele surse, doar dacă alternezi trei morcovi cu o tufiţă de conopidă peste un măr verde crud, fiind periculoase de mori dacă amesteci cinci mere, un cartof, o felie de pepene şi o gulie.
În fiecare zi, surse de presă, internetul, vecinii, politicienii, cititorii în stele şi în coaja de la caşcaval ne bombardează cu sfaturi şi ne fac viaţa amară. O să spună cineva: păi, de ce îi luăm în seamă? Drept e, dar mai poţi trăi de răul lor? Problemele apar când, dintre cei apropiaţi, vezi pe câte unul care pică în capcana sfaturilor de acest gen şi ba se înfometează, ba îşi strâmbă picioarele sub el până ajunge la ortopedie, ba îşi vâră ace prin tot felul de locuri, ba chiar împing astfel de sfaturi către propriii copii, contribuind la posibila lor nenorocire.
Că tot vorbim de nenorocire, să urcăm ştacheta acestei nebunii şi să ajungem în zona autorităţilor şi instituţiilor. Alaltăieri ni se spunea că primim bani de la stat, dacă vrem să devenim o naţie de fermieri, ieri ni s-a spus că vom plăti bani statului, ca să ne lase să fim fermieri. Cu ceva vreme în urmă ni s-a spus să ieşim din siderurgie, că apar mii de locuri de muncă prin pensiuni şi restaurante, acum aflăm că era mai bine dacă rămâneam la oţel, pentru că turismul se face printre fiare vechi.
Colac peste pupăză, am fost sfătuiţi să fugim de minerit, apoi ni s-a spus că numai mineritul poate salva ţara, după care am aflat că mineritul va ucide ţara, apoi, totuşi, o va salva încă o dată, dar fără cianuri, urmând ca zilele următoare să aflăm clar că numai cu cianuri se va mai face minerit. 1.000 de oameni, la Certej, s-au bucurat că au locuri de muncă, aceiaşi 1.000 stau speriaţi că nu vor mai avea locuri de muncă. Între timp, de la ferestrele guvernului şi din pieţe publice, activişti ai debusolării sunt spectatori veseli ai acestei comedii negre, jucate de un popor de nebuni.
