În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din data de 30.03.2018, a fost publicată Ordonanţa de urgenţă nr. 25/29.03.2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare.
În cele ce urmează vom prezenta principalele modificări şi completări aduse Legii nr. 227/ 2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi aplicabile persoanelor juridice – societăţi.
Promovarea acestui act normativ a fost determinată, în principal, de necesitatea:
• stimulării investiţiilor şi antreprenoriatului, instituindu-se posibilitatea pentru microîntreprinderi de a opta să aplice prevederile titlului II – „Impozitul pe profit” din Codul fiscal, cu îndeplinirea concomitentă a unor condiţii legate de valoarea capitalului social şi a numărului de salariaţi;
• asigurării finanţării activităţilor nonprofit şi a unităţilor de cult, care sunt furnizori de servicii sociale acreditaţi cu cel puţin un serviciu social licenţiat, prin stimularea microîntreprinderilor de a efectua sponsorizări pentru susţinerea acestor entităţi;
• asigurării tratamentului fiscal unitar din punct de vedere al TVA în cazul operaţiunilor efectuate în cadrul proiectelor de cercetare – dezvoltare şi inovare;
• simplificării acordării eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale;
• evitării disfuncţionalităţilor în activitatea de administrare a contribuabililor mijlocii.
Modificări şi completări ale Codului fiscal
a) Cu privire la impozitul pe venitul microîntreprinderilor
Reglementările în vigoare privind impozitul pe veniturile microîntreprinderilor nu prevedeau posibilitatea de a opta pentru aplicarea prevederilor titlului II „Impozitul pe profit”.
Luând în considerare necesitatea stimulării antreprenoriatului românesc, precum şi atragerii de noi investitori externi, se impunea reglementarea posibilităţii microîntreprinderilor de a opta pentru plata impozitului pe profit în condiţiile constituirii şi menţinerii unui capital social minim în valoare de 45.000 lei. De asemenea, pentru stimularea creării de noi locuri de muncă, se impunea şi adăugarea unei condiţii legate de un număr minim de salariaţi.
Astfel:
După alineatul (3) al articolului 48 se introduce un nou alineat, alin. (31), cu următorul cuprins:
„(31) Prin excepţie de la prevederile art. 47 alin. (1), microîntreprinderile care au subscris un capital social de cel puţin 45.000 lei şi au cel puţin 2 salariaţi, pot opta, o singură dată, să aplice prevederile titlului II începând cu trimestrul în care aceste condiţii sunt îndeplinite cumulativ, opţiunea fiind definitivă. În cazul în care aceste condiţii nu sunt respectate, persoana juridică aplică prevederile prezentului titlu începând cu anul fiscal următor celui în care capitalul social este redus sub valoarea de 45.000 lei şi/sau numărul salariaţilor scade sub 2, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 47 alin. (1). În cazul în care, în perioada în care persoana juridică aplică prevederile titlului II, numărul de salariaţi variază în cursul anului, în sensul scăderii sub 2, condiţia trebuie reîndeplinită în termen de 60 de zile, termen care se prelungeşte şi în anul fiscal următor. Ieşirea din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor ca urmare a opţiunii se comunică organelor fiscale competente, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală. Calculul şi plata impozitului pe profit de către microîntreprinderile care optează să aplice prevederile titlului II se efectuează luând în considerare veniturile şi cheltuielile realizate începând cu trimestrul respectiv.”
Alineatul (4) al articolului 51 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(4) În sensul prezentului titlu, prin salariat se înţelege persoana angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă, potrivit Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Condiţia se consideră îndeplinită şi în cazul microîntreprinderilor care:
a) au persoane angajate cu contract individual de muncă cu timp parţial dacă fracţiunile de normă prevăzute în acestea, însumate, reprezintă echivalentul unei norme întregi;
b) au încheiate contracte de administrare sau mandat, potrivit legii, în cazul în care remuneraţia acestora este cel puţin la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.”
Reglementările în vigoare privind impozitul pe veniturile microîntreprinderilor nu prevedeau deducerea din impozitul datorat a cheltuielilor de sponsorizare, acordate potrivit legii.
Dată fiind necesitatea susţinerii entităţilor nonprofit şi a unităţilor de cult, care sunt furnizori de servicii sociale acreditaţi cu cel puţin un serviciu social licenţiat, potrivit legii, se impunea reglementarea posibilităţii şi pentru microîntreprinderi de deducere din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor a unor sume reprezentând cheltuieli de sponsorizare, acordate potrivit legii.
Astfel:
După alineatul (1) al articolului 56 se introduc, printre altele, două noi alineate, alin. (11)-(12), cu următorul cuprins:
„(11) Microîntreprinderile care efectuează sponsorizări, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 cu modificările şi completările ulterioare, pentru susţinerea entităţilor nonprofit şi a unităţilor de cult, care sunt furnizori de servicii sociale acreditaţi cu cel puţin un serviciu social licenţiat, potrivit legii, scad sumele aferente din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor până la nivelul valorii reprezentând 20% din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat pentru trimestrul în care au înregistrat cheltuielile respective.
(12) Sumele care nu sunt scăzute potrivit prevederilor alin. (11) din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat, se reportează în trimestrele următoare, pe o perioadă de 28 de trimestre consecutive. Scăderea acestor sume din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat, în următoarele 28 de trimestre consecutive, se efectuează în ordinea înregistrării acestora, în aceleaşi condiţii, la fiecare termen de plată a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor.
b) Cu privire la taxa pe valoarea adăugată
Codul fiscal nu conţinea prevederi exprese cu privire la regimul TVA aplicabil operaţiunilor efectuate în cadrul proiectelor de cercetare – dezvoltare şi inovare.
Astfel:
La articolul 268, după alineatul (9), se introduce un nou alineat, alin. (10), cu următorul cuprins:
„(10) Operaţiunile efectuate în cadrul proiectelor de cercetare – dezvoltare şi inovare nu se cuprind în sfera TVA dacă rezultatele cercetării nu sunt transferate altei persoane.“
Modificări şi completări ale Codului de procedură fiscală
Cu privire la colectarea creanţelor fiscale, Prevederi speciale privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată
Până în prezent, taxa pe valoarea adăugată solicitată la rambursare prin deconturile cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare se rambursa de organul fiscal central, potrivit procedurii şi condiţiilor aprobate prin ordin al preşedintelui A.N.A.F., pe baza analizei de risc, în baza căreia organul fiscal central decidea dacă efectuează inspecţia fiscală anterior sau ulterior aprobării rambursării.
Una din excepţiile de la această regulă o reprezintă situaţia deconturilor cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare pentru care suma solicitată la rambursare este de până la 45.000 lei, caz în care organul fiscal central rambursează taxa cu efectuarea, ulterior, a inspecţiei fiscale.
Este de precizat faptul că şi în cazul contribuabilor care beneficiază de eşalonarea la plată, atât la momentul la care se aprobă decizia de eşalonare, cât şi pe perioada menţinerii valabilităţii eşalonării, aceştia sunt supuşi unor verificări, respectiv monitorizări de către organul fiscal şi, ca atare, nu mai este necesară o analiză suplimentară din perspectiva sumelor pe care le-ar avea de rambursat de la buget.
Astfel:
Alineatul (4) al articolului 169, se modifică şi va avea următorul cuprins:
”(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în cazul decontului cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare pentru care suma solicitată la rambursare este de până la 45.000 lei, precum şi în cazul decontului cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare depus de contribuabilul care beneficiază de o eşalonare la plată potrivit titlului VII, cap. IV din prezenta lege, organul fiscal central rambursează taxa cu efectuarea, ulterior, a inspecţiei fiscale.”
Cu privire la colectarea creanţelor fiscale, condiţii de acordare a eşalonării la plată
Conform Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, debitorii care nu deţin bunuri în proprietate şi care nu constituie garanţii pot beneficia, la cerere, de eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale pentru o perioadă de cel mult 6 luni (indiferent de cuantumul obligaţiilor fiscale). Una din condiţiile pe care trebuiau să le îndeplinească era aceea legată de dificultatea generată de lipsa temporară de disponibilităţi băneşti şi să aibă capacitate financiară de plată pe perioada de eşalonare la plată. Aceste situaţii se apreciază de organul fiscal competent pe baza programului de restructurare sau de redresare financiară ori a altor informaţii şi/sau documente relevante, prezentate de debitor sau deţinute de organul fiscal.
Termenul de soluţionare a cererii de eşalonare era de 60 de zile de la data înregistrării.
Astfel:
După alineatul (3) al articolului 186 se introduce un nou alineat, alin. (31), cu următorul cuprins:
”(31) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. a), în cazul debitorilor care nu deţin bunuri în proprietate, situaţia de dificultate generată de lipsa temporară de disponibilităţi băneşti şi capacitatea financiară de plată pe perioada de eşalonare la plată, se menţionează de debitor în cererea depusă potrivit art. 187. Organul fiscal competent verifică şi constată situaţia de dificultate generată de lipsa temporară de disponibilităţi băneşti din informaţiile prezentate de debitor în cerere şi/sau din informaţii şi/sau documente relevante deţinute de organul fiscal.”
După alineatul (2) al articolului 187 se introduce, printre altele, alin. (4), cu următorul cuprins:
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul debitorilor care nu deţin bunuri în proprietate, cererea se soluţionează de organul fiscal competent în termen de 15 de zile de la data înregistrării acesteia.”
x x x
Având în vedere numărul mare al contribuabililor mijlocii administraţi la nivelul celor 7 regiuni şi municipiul Bucureşti, precum şi faptul că termenul de transfer al dosarelor fiscale de la administraţiile pentru contribuabilii mijlocii constituite la nivelul regiunii către organele fiscale de la nivel judeţean/al municipiului Bucureşti este foarte scurt, în vederea evitării disfuncţionalităţilor în activitatea de administrare al acestor contribuabili şi ţinând seama de dificultăţile legate de funcţionarea sistemului infomatic al ANAF, este necesară prorogarea termenului prevăzut la art. II din Legea nr. 30/2018.
În acest context ANAF are in vedere definitivarea structurilor teritoriale care vor administra această categorie de contribuabili la nivelul administraţiilor judeţene.
Astfel:
Termenul prevăzut la art. II din Legea nr. 30/2018 pentru completarea art. 30 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 18 ianuarie 2018, se prorogă la data de 1 august 2018.
Societatea TVG TAX S.R.L.
Societate de consultanţă fiscală • Societate de audit financiar
email: office@tvgtax.ro
Mai mulți bărbați din comuna Ilia, membri unei bande, au furat mai multe animale dintr-o…
Nu unul ci patru judecători de la ICCJ au judecat dosarul și au dat aceeași…
Șușotesc gurile rele prin târg că o duduie care le face viața grea salariaților săi…