Nici o surpriză la alegeri

Iată că a trecut şi primul tur al alegerilor prezidenţiale. Acum, după ce votul s-a încheiat şi rezultatele se cunosc, aş putea zice că acest scrutin n-a produs nici o surpriză pentru cei care urmăresc evoluţiile de pe scena politică românească. Nici chiar faptul că referendumul a fost validat nu-i o surpriză, deoarece era clar că în cazul unei prezenţe de peste 50 la sută a alegătorilor la urne, acesta va trece.
Când spun că acest prim tur de scrutin n-a produs, practic, nici o surpriză, mă refer la numărul de sufragii obţinut de principalii candidaţi înscrişi în cursa electorală pentru preşedinţia României. Cu excepţia scorului mic obţinut de independentul Sorin Oprescu, primarul Capitalei, care era creditat în toate sondajele premergătoare alegerilor cu 6-7 la sută din voturi, rezultatul scrutinului de duminică a fost prefigurat de aproape toate sondajele din ultimele două luni. Şi asta, nu doar în privinţa faptului că în turul doi vor intra Traian Băsescu şi Mircea Geoană, ci şi a scorului obţinut de principalii trei competitori în scrutinul de duminică. Am spune că rezultatele finale ale alegerilor – în ce-i priveşte pe Băsescu, Geoană şi Antonescu – sunt aproape identice cu cele reliefate în sondajele date publicităţii cu câteva zile înaintea votului.
Deci, pentru orice cunoscător lucid şi imparţial al scenei politice româneşti, era limpede că, oricât s-ar strădui Crin Antonescu şi liberalii săi să strângă numărul de voturi necesar accederii în turul doi, nu vor putea obţine acest lucru. Şi asta, din motive care nu ţin nici de prestaţia liderului liberal, nici de charisma sa şi nici de modul în care liberalii săi l-au susţinut în campanie. Ci, din faptul că atât Geoană, cât şi Băsescu aveau în spate două partide mari, bine structurate în teritoriu, cu un mare număr de simpatizanţi.  Totuşi, având în vedere că PSD este partidul cel mai mare din punct de vedere numeric, cel mai bine organizat în teritoriu şi cu un număr însemnat de simpatizanţi, Mircea Geoană ar fi trebuit să câştige detaşat acest tur de scrutin. N-a fost aşa, din cauză că Traian Băsescu a beneficiat din plin de faptul că el se află în funcţia de preşedinte, iar PDL, partidul care-l susţine, se află la guvernare, putând astfel controla la milimetru procesul electoral. De asemenea, Băsescu a profitat din plin şi de referendumul pentru parlamentul unicameral, o idee genială, am spune, care i-a adus actualului preşedinte un număr însemnat de voturi.
În aceste condiţii, era clar că Antonescu nu avea cum să-i depăşească pe cei doi contracandidaţi. Nu ştim dacă Antonescu şi liberalii săi chiar au crezut că acesta poate intra în finală. Probabil că da, probabil că nu. Însă, sussemnatului i se pare  că important era ca acesta să obţină un scor cât mai mare, care să-i asigure lui şi PNL poziţia de pe care să poată negocia aproape de la egal la egal cu ceilalţi jucători de pe scena noastră politică. Iar Crin Antonescu a obţinut acest scor, se pare cel mai bun al unui un candidat la preşedinţie din 1990 încoace.