Nu se mai întorc acasã

Dana Istudor

 De câţiva ani, pentru milioane de români, „acasă“ înseamnă Spania, Italia, Portugalia, Franţa, Germania, Irlanda sau Marea Britanie. Chiar dacă aproape toţi au spus la plecarea din România că se vor întoarce acasă după ce vor face un ban pe afară, foarte puţini au revenit în locurile de baştină. Deşi pâinea printre străini este ceva mai „neagră“, se pare că tot mai bine este prin Europa de Vest.

Plecaţi prin toată Europa
Aproape 10.000 dintre locuitorii Văii Jiului trăiesc şi muncesc astăzi, în special, în Italia şi Spania. Toţi au plecat, iniţial, pentru doar câteva luni, dar între timp şi-au luat şi familiile alături de ei. „La început mi-a fost foarte greu şi am vrut de câteva ori să revin acasă. Între timp însă, mi-am găsit de lucru ca şofer şi acum câştig binişor, oricum, mult mai bine decât în Valea Jiului. Mi-am adus şi soţia şi copiii în Spania. De atunci, au trecut câţiva ani şi cei doi copii au început şcoala în limba spaniolă. Acum au 11, respectiv 12 ani şi vorbesc mai bine spaniola decât româna. Nici eu, nici ei nu mai dorim să ne întoarcem acasă, decât în vacanţe“, a spus Vasile Mihăilescu, plecat acum opt ani, după ce s-a disponibilizat de la o mină din Petroşani. Cornelia, soţia acestuia, spune că încă îi este dor de Valea Jiului, dar nu s-ar mai întoarce niciodată acasă. „Ne lipseşte până şi aerul din Vale, dar nu vom mai reveni decât în vacanţe. Lucrez ca menajeră la două familii şi câştig bine. Acasă, după ce am terminat liceul, nu am reuşit să mă angajez nicăieri. Este foarte greu printre străini, dar acum suntem mai mulţi români şi ne simţim aproape ca acasă“, spune Cornelia Mihăilescu.

Au rămas bătrânii şi copiii
Alţi tineri plecaţi din Valea Jiului au ajuns până pe malul Atlanticului, în Portugalia. „Inima mea tot pentru România bate, dar în Petroşani nu mă mai întorc. Am plecat în Portugalia în anul 2002, pentru că nu găseam nimic de lucru acasă. M-am însurat aici cu o româncă din Turda şi mai venim în ţară doar de Paşti sau Crăciun. Singurul lucru care mă mai leagă de Valea Jiului este faptul că doresc să le asigur părinţilor mei rămaşi acasă, un trai cât de cât normal“, a precizat Cosmin Marcu, plecat în exil la vârsta de 21 de ani.
Încet-încet, Valea Jiului pare a se transforma într-un fel de sală de aşteptare. Cei mai mulţi dintre cei rămaşi acasă sunt copiii şi vârstnicii. În timp ce primii abia aşteaptă să plece prin lume după părinţi, ceilalţi, ajunşi aproape de gara destinaţiei finale, speră ca măcar urmaşii lor să prindă o viaţă mai bună. Din păcate, această viaţă pare a fi tot mai îndepărtată şi nici nu mai poate fi „prinsă“ în România, ci în exil, printre străini. Din păcate, pe lângă adversitatea băştinaşilor, românii ajunşi pe meleaguri străine sunt prost plătiţi (în comparaţie cu autohtonii) şi în plus, trebuie să îndure şi ura acestora, care nu-i văd cu ochi buni pe cei veniţi de aiurea şi care le „suflă“ locurile de muncă.

Revin când vor fi bine plătiţi
„Într-adevăr, suntem prost plătiţi, dar, câştigăm de 10 ori mai bine ca acasă. În doar cinci ani, lucrând împreună cu soţia, am reuşit să ne cumpărăm o căsuţă. Dacă rămâneam acasă şi acum îmi căutam casă şi loc de muncă. În România, nu contează cine conduce ţara. Se schimbă la patru ani PSD-ul cu PD-ul, sau PNL-ul, dar oamenii sunt aceiaşi. O mână o spală pe alta, iar noi, tinerii, nu mai avem loc. O să revin acasă când vor fi locuri de muncă bine plătite şi pentru noi, adică niciodată“, a spus N. B. , care de cinci ani trăieşte şi munceşte în Dublin, Irlanda.
Între timp, românii plecaţi afară la muncă, sunt înlocuiţi încet-încet, de  muncitori aduşi de prin Asia şi care preferă să muncească pe salarii mici, dar care sunt mult mai bune decât cele din patriile lor.