Opriţi distrugerea CFR!

M-am născut în zodia acestor alegeri, într-un orăşel de provincie şi ca mulţi alţii, după absolvirea liceului, am intrat la Politehnica Bucureşti, pe care am absolvit-o în anul 1986, după fix cinci ani de studii, dobândind titlul de inginer licenţiat în tehnologia transporturilor feroviare.

La repartiţie, mi-am ales staţia Simeria, poate şi din dorinţa de a-mi lua viaţa în mâini. Am început să-mi clădesc propria carieră ca CFR-ist, cum se spune, pornind de la meseria de inginer în Simeria, apoi şef de gară la staţia Radna, mai apoi Păuliş Lunca, Ilia, Simeria, ca şef staţie adjunct, şef  RCM Deva, şef Divizie Mişcare, director exploatare la Regională CFR Timişoara, director general al Regionalei CFR Marfă şi şef Divizie Comercială.
Am parcurs, practic, toate etapele unei cariere de care sunt mândru, pentru că mi-am clădit-o prin propriile forţe, având parte de o perioadă frumoasă a vieţii, cu multă muncă, dar şi cu multe ralizări şi satisfacţii.
Spun realizări şi satisfacţii, pentru că, uitându-mă zilele trecute la cum arată cel mai mare triaj de marfă din Vestul ţării, mă apucă o stare de disperare ce greu o pot transpune în cuvinte. Am trecut prin multe şi am văzut la fel de multe în cei 51 de ani, ce-i împlinesc chiar astăzi, dar niciodată nu mi-am imaginat că din calea ferată, care mi-a fost uneori şi mamă şi tată, n-a mai rămas NIMIC. În nimicnicia unora care s-au numit şi se numesc miniştri ai transporturilor, directori de toate felurile, numiţi politic şi fără merite profesionale, calicia lor nemăsurată şi jaful la drumul mare au adus una dintre cele mai mari unităţi de cale ferată, altădată al patrulea triaj de cale ferată, într-un greu imaginabil hal şi de nedescris, cu copaci printre liniile de cale ferată, tunele de vegetaţie prin care de două ori pe zi trec vagoane de marfă, clădiri degradate iremediabil, instalaţii de siguranţă a circulaţiei la limita minimă de funcţionare, adică un dezastru generalizat. Nepriceperea şi neputinţa tuturor acelora care au cârmuit destinele CFR-ului, începând cu şefii mari şi terminând cu cei mai mici, au dus calea ferată în pragul colapsului tehnic, dar şi tehnologic.
Nu pot să nu constat că în ultimii ani, deşi aşteptările au fost mari, n-au existat paşi înainte, n-au existat politici coerente de transporturi, coroborate cu politici de mediu, iar concurenţa absolut neloială şi incorectă a transportului auto a dus calea ferată în pragul falimentului tehnologic. Ce fel de miniştri au fost aceia care nu au văzut că operatorii de marfă şi călători plătesc accize de drum în preţul motorinei? Pe care drumuri din România circulă trenurile de marfă sau călători? De ce transportul auto este scutit de taxe de autostradă, iar operatorii feroviari din România plătesc unul dintre cele mai mari tarife de utilizare a infrastructurii din Europa? Ce-o fi făcut oare Consiliul Concurenţei, de atâţia ani? Aceasta nu se poate numi concurenţă loială sau măcar corectă în limitele bunului-simţ. Unde mai pui nepriceperea unora?… Iată unde s-a ajuns acum… Mi-e ruşine de ruşinea lor. Eu nu-mi mai aduc aminte să mai fi fost vreodată aşa ceva, aşa cum nu am să pricep de ce avem la Simeria un liceu de profil care scoate şomeri pe bandă rulantă, timp în care la Reva SA Simeria, se aduc oameni specializaţi de prin ţară, pentru aceleaşi reparaţii ca acum 20 de ani. S-o fi schimbat oare atât de mult tehnologia, de trebuie aduşi oameni de prin Paşcani, Roşiorii de Vede etc…?
Între timp, în ţările civilizate ale Europei, adică prin vecini, se fac investiţii majore în căile ferate, se modernizează coridoare de transport, se creşte viteza comercială a trenurilor de marfă, iar cele de călători au ajuns să circule mai repede decât autoturismele, gările arată impecabil şi sunt poarta de intrare a oraşelor, pline de spaţii comerciale, lanţuri de magazine şi facilităţi pentru călători.
Numai la noi, lucrurile merg în sens invers. Parcă sunteţi  blestemaţi să nu învăţaţi nimic, decât atunci când nu mai rămâne nimic de făcut. Şi atunci, începeţi cu scuzele şi văicărelile, dar asta, după ce aţi distrus tot, cu bună ştiinţă. Vreţi să vindeţi totul pe nimic şi mai apoi, să-i acuzaţi pe cei de dinaintea voastră că au produs un dezastru pe care voi nu l-aţi putut opri la timp. Dar nu înainte de a vă umple doldora buzunarele.
STOP distrugerii CFR-ului! STOP vânzării operatorilor feroviari naţionali de marfă şi călători! Puneţi manageri străini, pe care să nu-i mai ghidonaţi politic, domnilor guvernanţi. Altfel, veţi tăia la fier vechi şi biata cale ferată, aşa cum aţi tăiat toată industria acestui judeţ, lăsându-ne pe noi fără locuri de muncă  şi  pe copiii noştri fără nici o speranţă. Dar, teamă mi-e că e totuşi, prea târziu…
Cristian Marius Vladu, candidatul PP-DD pentru Senat
în Colegiul nr. 2 Brad-Orăştie-Simeria -Valea Mureşului