Oraşele româneşti, cobai la mâna cui vrea…

Citesc pe site-ul realitatea.net că un intelectual britanic, Roger Scruton, afirmă că Bucureştiul nu mai este un habitat uman, ci un uriaş panou publicitar, care alterează în profunzime relaţia dintre om şi propria urbe.
Din păcate, cu foarte puţine excepţii (nota bene – Sibiu), toate oraşele româneşti sunt înţesate la refuz cu panouri publicitare, de toate dimensiunile şi mărimile, de toate tipurile – electronice sau print, cuburi sau prisme, luminate sau nu, puse unde nu te gândeşti – pe capetele stâlpilor care indică străzile, în gară, pe autobuze sau pe clădiri. Nu că aş avea ceva împotriva publicităţii – aduce venituri şi sprijină vânzările. Dar ca orice lucru în exces, dăunează…
Dăunează în primul rând esteticii urbane. Din păcate, ce, de estetică ne pasă nouă…? O firmă după alta vânează orice metru pătrat liber pentru a amplasa un panou, trebuie sau nu. Dacă vă uitaţi în Deva, veţi vedea că majoritatea sunt goale sau afişează de luni de zile aceleaşi imagini – din cauza crizei, bugetele publicitarilor au scăzut considerabil. Am umblat mult prin oraşe europene, mari şi mici – vă pot spune că în centrele acestora se pot număra pe degete panourile publicitare, specifice mai degrabă stilului nord-american, japonez şi mai de curând chinezesc.
Totul pare o improvizaţie perpetuă, poate bună pentru a lua ochii, dar degradantă pentru ceea ce înseamnă concept urbanistic. Aviz amatorilor, nu mă refer doar la Deva. Edilii noştri se bazează pe faptul că „oamenilor le place”. Numai că ei iau ca etalon majoritatea, poate pe principiul „cu cât suntem mai mulţi, cu atât suntem mai culţi”. Majoritatea, dincolo de meritele ei incontestabile, nu are cele mai elevate gusturi. Am putea de exemplu constata cu uşurinţă că majoritatea ar spune că tablourile care se vând în piaţă, cu munţi înzăpeziţi şi râuri învolburate, cu cerbi ce scot abur translucid pe nările fremătânde, aceste tablouri deci ar putea fi considerate frumoase. Dar nu sunt… Din păcate, dacă un asemenea tablou ar orna cel mult sufrageria, mobilierul urban afectează mii şi zeci de mii de oameni. Totuşi, mâna specialistului se face din ce în ce mai puţin simţită, predominant fiind kitschul. Constat cu durere că amatorismul, coroborat cu populismul preelectoral fac ravagii. Şi nu doar în Bucureşti…
Ajungem să ne atragă străinii atenţia că ne distrugem oraşele.