Originalitate politică a la România
Volodia Macovei
Aşa cum s-a născut, aşa se duce! Ce altceva putem spune despre acest partid înghesuit cu prea mulţi sateliţi, perdanţi şi comentatori de cancan de periferie? Intenţia teoretică de a fi „al poporului” s-a materializat doar în declaraţii belicoase, ale căror conţinut demagogic s-a văzut imediat după alegeri. Rezultatul surprinzător de bun de la alegerile din 2012, pliat pe atracţia aproape socialistă din atmosfera electorală şi pe rugina fostei puteri democrat-liberale, a născut un mic monstru bâţâindu-se fără ţintă. Numele şi personalitatea lui Dan Diaconescu, cel care a pretins să fie el însuşi partidul, s-au prăfuit extrem de rapid, vocea sa tunătoare, din alte zile, ajungând acum un biet scâncet speriat.
Cu o viteză surprinzătoare, chiar şi pentru clasa politică românească, mulţi din aleşii PP-DD nu au aşteptat să capete ceva experienţă în opoziţie, scopul de bază fiind atins: au ajuns în Parlament. Nu au aşteptat nici să buchisească tainele obscure ale legislativului, ci au întins mânuţele către marii baştani din USL: „vrem şi noi la ciolan, măcar pe-un zgârci”. Rând pe rând, tot felul de oratori care îşi pupau în zona aceea dosnică liderul suprem şi trâmbiţau victoria poporului asupra capitalismului furios, au şters-o hoţeşte. Şi unde era locul cel mai dorit, altundeva decât în stânga?
PSD a profitat din plin de dorul neostoit al pepededeilor pentru surplus în portofele şi şi-a consolidat structurile parlamentare, ajungând să arate cu degetul unei majorităţi îngrijorătoare, inclusiv către nehotărâţii liberali. În fapt, după ce încă şase parlamentari PP-DD, adică toţi senatori partidului ce mai vieţuiau, intră în grupul PSD, social-democraţia ajunge să deţină, cu sprijinul UNPR, jumătate din Senat.
Acum, rămâne de văzut cât mai rezistă pepededeii din Camera Deputaţilor, vreo 24 parcă, dar nu cred că ajung în campania pentru europarlamentare în această formaţie. Şi, dacă grupul PSD-UNPR reuşeşte să-i tragă şi pe deputaţii PP-DD, atunci vom asista la un fapt politic uluitor: un partid care dispare din Parlament nu prin alianţă sau fuziune, ci prin fuga membrilor. Când suntem originali, apăi suntem originali.
