Ozempic, medicamentul-minune care face furori printre vedete, rezolvă dezbaterea despre obezitate: este vorba de biologie mai mult decât de voinţă

Medicamentele pentru pierderea în greutate afectează creierul în moduri care îi ajută pe cercetători să înţe­lea­gă modul în care organismul îşi re­glează greutatea. Ozempic şi alte me­dicamente similare transformă modul în care lumea înţelege obezitatea. Nu este vorba atât de mult de voinţă, cât este vorba de biologie, arată un articol publicat în The Wall Street Journal.

Scade punctul de setare
Succesul noii clase puternice de medicamente pentru diabet şi pierdere în greutate arată cât de importantă este chimia în determinarea greutăţii unei persoane. Creierul este chimistul principal al organismului, reglând ape­titul şi făcând dificilă pentru mulţi oa­meni pierderea şi menţinerea kilo­gra­melor. Creierul determină cât de multă grăsime vrea să aibă oamenii, potrivit unor ani de cercetări, care sunt susţi­nute acum de noile medicamente. Cantitatea este ca o setare pe un ca­dran sau ceea ce mulţi cercetători numesc un „punct de referinţă” sau „masa de grăsime apărată”. Creierul menţine setarea cadranului sau punc­tul de setare prin reglarea can­ti­tăţii de grăsime pe care o persoană o mă­nâncă. Ozempic, medicamentul său omolog Wegovy şi un alt medicament, Mounjaro, acţionează pur şi simplu asupra reglajului cadranului scăzând punctul de setare, de fapt acţionând asupra creierului pentru a reduce foa­mea şi a face ca o persoană să se simtă sătulă mai devreme, arată unii cer­cetători în domeniul obezităţii. Noul punct de setare durează atât timp cât pacientul ia medicamentul, spun aceş­tia. Pacienţii care mâncau mult înainte de a începe să ia unul dintre me­di­camente se simt mai puţin flămânzi şi se satură mai repede – uneori după o felie de pizza, pe când înainte mâncau o pizza întreagă.

Costuri de peste 170 de miliarde de dolari pe an
„Nu este vorba de voinţă sau de alegere personală”, spune dr. Florencia Halperin, endocrinolog şi director me­dical la Form, o clinică medicală virtuală pentru pierdere în greutate. „Este vorba despre creierul tău care conduce comportamentele”, arată ea. Me­di­ca­mentele şi cunoştinţele despre biologie au ajuns într-un punct precar în lupta pierdută împotriva obezităţii. Deşi americanii cheltuiesc miliarde de dolari pe an pentru a pierde kilograme, tot mai mulţi sunt supraponderali. Aproa­pe 42 la sută dintre adulţii americani sunt obezi, potrivit celor mai recente sta­tistici guvernamentale, în creştere de la 31 la sută în 1999. La fel şi unul din cinci copii.mPersoanele cu obezitate sunt mai predispuse să dezvolte boli de inimă, accidente vasculare cerebrale şi diabet. Tratarea acestora generează costuri anuale de peste 170 de miliarde de dolari. S-a demonstrat că Wegovy reduce riscul cardiovascular, iar Mounjaro este în curs de studiere pentru beneficii suplimentare pentru sănătate. Noile medicamente au pus pe butuci unele ipoteze de lungă durată privind greu­tatea şi sănătatea. „Ceea ce au dovedit aceste medicamente este că pacienţii au dreptate: nu este vina lor”, a declarat dr. Louis Aronne, specialist în tra­ta­mentul obezităţii şi profesor de cerce­tare metabolică la Weill Cornell Medical College. El şi mulţi alţi specialişti care studiază obezitatea sau prescriu noile medicamente au consiliat sau au realizat studii pentru companiile care le produc.

Imită un hormon
Punctul de setare nu este stabilit. Acesta se schimbă în mod natural pe par­cursul vieţii unei persoane. Be­beluşii pierd grăsime corporală. Feme­ile se îngraşă în timpul sarcinii şi me­nopauzei. Se pot face schimbări mici, cu o persoană care câştigă sau pierde câteva kilograme. La o persoană cu obezitate, însă, sistemul de setare s-a dereglat, arată dr. Lee Kaplan, director al Institutului pentru obezitate şi me­tabolism din Boston. Cadranul grăsimii corporale se mută la un nou punct de setare, mai mare. Obezitatea provoacă supraalimentarea, şi nu invers, susţine Kaplan. Noile medicamente se bazează pe un hormon numit peptidă asemă­nătoare glucagonului 1 sau GLP-1, se­cretat în primul rând în mucoasa intes­tinului ca răspuns la mâncare, dar şi în creier. Producătorii de medicamente au fost iniţial interesaţi de GLP-1 deoa­rece joacă un rol important în reglarea glicemiei. Primele medicamente care se adresează GLP-1 au fost aprobate pentru tratarea diabetului în 2005. Wegovy este singurul medicament GLP-1 aprobat de Food and Drug Administration ca tratament împotriva obezităţii, în timp ce Ozempic, cu o doză mai mică a aceluiaşi ingredient activ, semaglutida, este aprobat pentru dia­bet. Se aşteaptă ca FDA să aprobe în curând Mounjaro pentru pierderea în greutate. Mounjaro, deja autorizat pentru tratarea diabetului de tip 2, imită acţiunea unui hormon numit GIP, în plus faţă de GLP-1. (A.N.)