Până la urmă, cine are dreptate în această dispută? Deva, bătrână sau mai puţin bătrână?

Volodia Macovei

O dispută aprigă s-a declanşat în discuţii publice şi în mediul virtual, tema fiind vechimea atestării documentare a Devei. Disputa are ca sursă decizia aleşilor locali, la îndemnul istoricilor care alcătuiesc noua monografie a oraşului, ca atestarea oficială a Devei să fie luna mai a anului 1449 şi nu anul 1269, cum era până acum.

Un document mai bun decât altul?
Aşadar, au dispărut, dintr-un condei de istoric, 180 de ani din vechimea declarată până acum a oraşului Deva. Noi nu vom intra în această dispută, ci doar vom pune alături motivaţiile istoricilor şi câteva date interesante, încercând o concluzie.
Pe de-o parte, susţinătorii noii date a atestării documentare a Devei spun că oraşul apare prima dată într-un document oficial din 1561, care face trimitere la anul 1449. Istoricul Vasile Ionaş, fost şef al Arhivelor Statului, filiala Hunedoara, care face parte din echipa ce lucrează la noua monografie a Devei declara, la sfârşitul lunii trecute: „Din cercetările efectuate, am găsit un document emis în data de 4 iunie 1561, de către Iancu de Hunedoara, în care se precizează că, în luna mai 1449, au fost acordate diferite privilegii oraşului Deva. Este primul an în care se face referire la oraşul Deva”.
La rândul lui, profesorul Simion Molnar, preşedintele Asociaţiei Profesorilor de Istorie „Clio”, filiala Hunedoara, susţine această idee: „Un document elaborat la 1449 răspundea cererilor locuitorilor Devei cu privire la scutirea de unele taxe şi impozite. Este primul document oficial care aminteşte de oraşul Deva, dar acest lucru nu înseamnă că localitatea nu are o vechime mai mare. De aceea, nu trebuie să confundăm atestarea din prima parte a lunii mai 1449, cu documentul care vorbeşte despre „Castrum Deva” – adică despre Cetatea Devei, document care datează de la 1269”.

Poate ne-am grăbit cu scurtatul istoriei
Judecând lucrurile la rece, fără patimă, ceea ce ne spun cei doi istorici este că anul 1449 este cel în care se confirmă existenţa oraşului, pe când anul 1269 este acela în care este identificată cetatea Devei. Nu ştim dacă lucrurile sunt atât de simple.
Câteva date, pe scurt, trebuie aşezate aici. Astfel, documentul din secolul XIII, care a îndreptăţit prima localizare în timp a Devei, este emis de Ştefan al V-lea în 1269. Era vorba de o răsplată pentru unul dintre credincioşii săi, pentru vitejia demonstrată atât în bătălia de „sub cetatea Devei”, cât şi după aceea, la asediul cetăţii Codlea (1266). Aşadar, cetatea Devei exista cu mult înainte de 1266.
Istoricii confirmă faptul că cetatea Devei a fost şi punct militar fortificat pe Valea Mureşului, dar şi reşedinţă feudală. Mai trebuie spus că, până pe la jumătatea secolului XVI, cetatea Devei a folosit drept reşedinţă voievodului Transilvaniei. Să mai spunem că, înainte de 1348, apoi prin 1350, în cetatea Devei se emiteau documente administrative care, poate, priveau şi comunitatea din preajmă.
Pe la 1444, regele Vladislav a dăruit cetatea Devei lui Iancu de Hunedoara. Or, faptul că un document arată că, pe la 1449 Iancu de Hunedoara „a acordat privilegii oraşului Deva”, cum ne spun istoricii deveni care au oferit noua vechime a urbei, ne duce cu gândul la faptul că această comunitate cu reguli deja întocmite nu s-a format în cinci ani, între 1444 şi 1449, ci exista cu foarte mult timp în urmă. Istoria ne învaţă că efortul de constituire a unei comunităţi, chiar târg de ev mediu fiind, se măsoară cu secolul, nu cu anul. Or, diferenţa de 180 de ani între cele două atestări nu e deloc mare într-un astfel de calcul.
Una peste alta, fără a ne aroga ştiinţa de carte a specialiştilor, pur şi simplu ca iubitori ai istoriei şi ai acestui oraş al nostru, credem că nu era nici o nenorocire să rămânem cu atestarea Devei în 1269, care apare inclusiv în datele unor importante universităţi ale lumii, atâta timp cât, judecând după mintea noastră, măcar pe la 1400 şi tot aveam o comunitate vie la poalele cetăţii.