Pauză de respiraţie

Volodia Macovei

Sunt extrem de rare ocaziile în care un jurnalist de provincie – local, cum i se mai spune, după tipicul politicianist -, are bucuria să se afle în faţa unui om politic român de calibru, ştiutor de carte, cu un discurs impecabil, cu o prezenţă reconfortantă. Tocmai de aceea, întâlnirea de ieri, cu Mihai Răzvan Ungureanu, liderul Forţei Civice, a fost prilej de aducere aminte că politica românească mai are resurse ce merită respectate. Îmi asum cu drag riscul de a fi înţeles în alt sens, decât cel al discursului, pentru că e vorba de o pauză de respiraţie necesară, în smogul dens creat de prea mult analfabetism politic ce ne înconjoară.

Îl respect pe Mihai Răzvan Ungureanu, pentru drumul său frumos în carieră, pentru seriozitatea cu care a privit, de fiecare dată, provocările, dar mai ales pentru că oferă românilor şi un alt model de politician profesionist, decât cele care dau de lucru publicaţiilor de scandal sau DNA.
Din discuţia de ieri ar fi multe de punctat, pentru au fost teme aspre, pe care actualitatea le pierde în învelişul unor subiecte derizorii. M-aş opri doar la cea referitoare la alegerile prezidenţiale, la nevoia de a avea, pentru prima dată, un candidat întreg, un om cu care să nu ne fie ruşine când merge undeva, la o întâlnire cu lideri ai lumii civilizate, un om cu proprietatea şi responsabilitatea celor spuse şi, de ce nu?, ceva dragoste de ţară.
Spune MRU: „Prezidenţialele nu sunt un concurs de frumuseţe, cum le place unora să spună. Trebuie să existe o matrice a candidatului la preşedinţie, o matrice care să respecte, să conţină competenţele constituţionale ale preşedintelui: politica externă, politica de securitate. Această matrice trebuie să conţină competenţa preşedintelui verificată în biografia sa profesională. Altfel spus, să fie un preşedinte care să fi condus instituţii care se recunosc în competenţele preşedintelui. Nu credem că preşedintele ales trebuie să înveţe ce trebuie să facă la locul de muncă, trebuie să vină şcolit, trebuie să ştie ce înseamnă să fii preşedinte, altminteri este concursul de frumuseţe de care vorbeam”. Şi mai spune că preşedintele trebuie să fie harnic, activ: „E greu să fii preşedintele României la fără frecvenţă”. Aceste lucruri, spuse de un om întreg, par să aibă şansa de a fi puse într-un scenariu realist, inclusiv pentru România.