PEDRO ALBINO: „Simt de parcă aş face parte din grup de câţiva ani!”

Claudiu Sav

Portughezul Pedro Emanuel de Sousa Albino (foto), pe numele său complet, a fost al doilea transfer al iernii pentru formaţia hunedoreană, lusitanul fiind dorit şi vara trecută la Corvinul, însă mutarea sa nu s-a putut concretiza la momentul respectiv. Fotbalistul în vârstă de 26 de ani a ajuns la Hunedoara de la CSM Focşani, pentru care a evoluat în 13 jocuri în actuala stagiune, reuşind şi două goluri, ambele în poarta… noii sale echipe! Anterior, Albino a jucat pentru Ceahlăul Piatra Neamț, bifând 24 par­tide, un gol şi trei pase decisive. For­mat la Sporting Lisabona, portu­ghe­zul a mai evoluat, la nivel de juniori, la Estoril și Olhanense, pentru cei din urmă debutând şi la nivel de seniori, îmbrăcând apoi şi tricoul celor de la FC Amora, Farense şi Leiria, până la trecerea sa la fotbalul românesc.

Rep.: Pedro, ai debutat în amicalul cu ACS Mediaş, cum a fost, cum te-ai simţit pe teren, pentru prima dată în tricoul Corvinului?
P.A.: Chiar m-am simţit foarte bine şi cred şi sper că s-a văzut acest lucru şi în evoluţia mea. Băieţii m-au primit foarte bine, din primele zile, şi, sincer, am sentimentul că sunt în acest grup de mult mai mult timp. E un grup de calitate, unit, cum de-altfel îmi şi ima­ginam, pentru că altfel nu ştiu cum ar fi reuşit toate acele performanţe de anul trecut. E clar că acesta este şi trebuie să fie atuul echipei şi pe mai departe!

Rep.: La finalul jocului, antrenorul a ţinut să evidenţieze evoluţia ta, spunând chiar acest lucru, că se simte că ai fi la Corvinul de mai mult timp…
P.A.: Mă bucură aprecierile dân­sului, este un antrenor tânăr, care mănâncă fotbal pe pâine, cum am observat că spuneţi voi în România, şi e unul dintre motivele pentru care am ales să joc pentru această echipă. Fireşte că am văzut ce au făcut anul trecut, am simţit că sunt puternici fizic şi mental şi în meciurile directe avute cu Ceahlăul şi Focşaniul, deci ştiam la ce vin. În plus, m-a bucurat la fel de mult să ştiu că îşi dorea de ceva vreme să lucrăm împreună, mă bucur că până la urmă s-a concretizat această mutare şi sper să îi bucurăm pe oamenii aceş­tia care sunt alături de noi. Ştii, mi s-a părut foarte tare că au venit în număr mare şi la acest prim amical, de obicei la astfel de meciuri nu prea vin mulţi fani, dar am văzut şi de la reunire că aici e altfel şi cred că toată lumea aşteaptă să facem lucruri mari.

Rep.: Sezonul trecut obligă cumva… sunt alte aşteptări de la voi, de la echipă, nu?
P.A.: Au ridicat standardele foarte sus, sau mai sus decât se aştepta multă lume, într-un timp scurt, aşa că e normal ca toată lumea să vrea mai mult, să aibă aşteptări şi mai mari. Iar asta înseamnă să atacăm promovarea în sezonul ce vine. Pentru asta am venit aici, să încerc să pun umărul la ajungerea în Superligă. Asta îmi doresc şi pentru mine, cu gândul acesta am venit în România, să joc, în premieră, fotbal de primă ligă, pentru acasă, în Portugalia, nu am apucat acest lucru.

Rep.: Cum a venit trecerea ta din fotbalul autohton la cel din România şi ce ştiai, concret, despre fotbalul de aici, de la noi?
P.A.: Ştiam că există interes de aici din România pentru mine, de ceva vreme, îmi doream o schimbare şi aşa că nu am stat mult pe gânduri când a venit oferta de la Ceahlăul, mai ales că, la acea vreme, se dorea cumva accederea în play-off şi, de ce nu, pasul spre prima ligă. Deşi am avut un lot bun, n-am reuşit acest lucru, dar în rest condiţiile au fost foarte bune acolo. Cât despre ceea ce ştiam, să fiu sincer, nu aveam cunoştinţe prea mari despre fotbalul de aici, în afară de FCSB, în Liga Campionilor şi de CFR. Dar nu am avut colegi sau prieteni cu care să vorbesc despre acest lucru, am făcut doar pasul şi nu regret.

Rep.: Care au fost primele impresii după venirea ta în România, despre ţară, despre fotbal?
P.A.: Cum nu aveam foarte multe cunoştinţe despre cum decurgeau lucrurile aici, nu am fost surprins, negativ mai ales, de nimic. Chiar au fost impresii pozitive, mi-am dat seama că aici fotbalul e mai fizic, se joacă mai tare, spre deosebire de cum e în Portugalia, unde ai vreme să ţii de minge mai mult, poate e mai multă tactică, aici jocul e mai direct. Dar îmi place, chiar dacă nu sunt un jucător cu o statură pe măsura acestui tip de joc, cred că pot compensa cu viteza şi cu viziunea mea în joc. Dacă nu m-aş fi acomodat nu cred că aş fi prins atâtea meciuri ca până acum. Sigur, e loc de mai bine…

Rep.: Apropo, ce crezi că îi recomandă pe portughezi pentru fotbalul românesc, pentru că, în ultimii ani, au ajuns aici tot mai mulţi conaţionali?
P.A.: Acum că am petrecut deja, aproape doi ani, în România, cred că pot spune că faptul că, încă de mici, încă de la şcoală sau de la primii ani de fotbal, noi am pus accent pe tactică. Adică aveam ore de vizionare, încă de la juniori, vorbeam mult de partea teh­nică, aşa erau structurate antre­na­men­tele. Nu ştiu în ce măsură se întâmpla asta aici, dar aşa am sesizat. Bagajul juniorului e plin încă de la vârsta în care se prespune că începi să te descurci mai bine şi la şcoală. Aşa că, probabil tehnica, viteza şi disponibilitatea la efort ne recomandă.

Rep.: Înainte de a ajunge în România, ai jucat doar acasă, în Portugalia. Cum ai început fotbalul?
P.A.: Dacă îţi vine să crezi sau nu, în ciuda staturii mele, am fost portar, la început! Adică, pe stradă, în curtea şcolii, acolo am stat prima dată. Dar, de la un timp mi-am dat seama că mai bine e să trec pe teren, la înălţimea mea (râde), şi aşa am ajuns în bandă. Fie ca fundaş, fie ca mijlocaş dreapta. Am jucat, ca mulţi, la echipa din oraşul meu, la toate grupele de copiii, apoi am ajuns şi la seniori şi am mai jucat pe la alte câteva echipe, până la trecerea la Piatra Neamţ.

Rep.: Acum că ai luat contact cu lotul, cu staff-ul tehnic, cu ce înseamnă Corvinul, cum vezi viitorul echipei?
P.A.: Părerea mea e că avem unul dintre cele mai puternice loturi din Liga a doua şi, din câte am înţeles, ne vom mai întări, deci cred că o să avem un cuvânt greu de spus. Importantă e pregătirea de acum şi apoi cum vom trece peste meciurile oficiale. Trebuie să le câştigăm şi eu cred că vom în play-off. Iar acolo nu ne rămâne decât să ară­tăm că suntem o echipă care, pe bună dreptate, va vrea să promoveze în se­zo­nul următor. Dacă nu vedeam lucrurile aşa, poate nu ajungeam la Hunedoara, dar, la acest moment, eu aşa simt, vom fi o echipă tare greu de depăşit!

(Material publicat în săptămânalul „Fotbal Vest”)