Piratul Barbă Neagră, unul dintre cei mai temuţi bandiţi din istorie, un „personaj din iad, ce depăşeşte imaginaţia noastră”

Unul dintre cele mai cunoscute şi temute personaje din „epoca de aur” a pirateriei a fost Edward Teach, cunoscut mai degrabă sub numele de piratul Barbă Neagră (foto). Nu există prea multe in­formaţii în ceea ce priveşte primii ani de viaţă ai lui Teach. Se ştie că s-a născut în jurul anului 1680, la Bristol, pe atunci al doilea oraş ca mărime din Anglia, a cărui dez­voltare era legată de comerţul cu coloniile americane, scriu cei de la Despre Lume.

Cea mai importantă sursă
Având în vedere că ştia să scrie şi să citească (în momentul morţii avea asupra sa o scrisoare, care îi era adresată, semnată de un ju­de­cător din Carolina), istoricul ame­ri­can Robert Lee sugerează că originea sa era departe de a fi mo­destă. Undeva la începutul se­co­lului al XVIII-lea, Teach ajunsese în Indiile de Vest, probabil la bordul unei nave ce făcea negoţ cu sclavi. Autorul Charles Johnson, con­tem­poran cu celebrul pirat, a cărui lucrare privitoare la istoria piraţilor, publicată în anul 1724, rămâne până astăzi cea mai importantă sursă a istoriei pirateriei, susţine că Edward Teach luase parte la răz­boiul de succesiune la tronul Spaniei, îmbarcat pe o navă de corsari din Jamaica.

Cu 40 de tunuri
Printr-un concurs de împrejurări rămas până azi nedocumentat, Edward Teach a ajuns în New Pro­vidence, pe atunci insula ce oferea piraţilor din Indiile de Vest condiţii optime pentru interceptarea in­ten­su­lui trafic comercial din apro­pierea ţărmurilor americane. După semnarea tratatului de la Utrecht, care pusese capăt războiului, ma­jo­ritatea corsarilor se reorienta­se­ră spre activităţi de piraterie. Cândva în cursul anului 1716, Edward Teach s-a alăturat căpi­ta­nului Benjamin Hornigold, primind comanda unui slup recent cap­tu­rat, pentru prima oară numele lui fiind menţionat într-un raport pri­vind activitatea piraţilor din Indiile de Vest. Anul următor, Hornigold a primit graţierea din partea regelui, retrăgându-se din piraterie. Echi­pa­jele sale erau oricum nemul­ţu­mite că ataca cu predilecţie foşti ina­mici ai Coroanei, ocolind cu ob­s­tinaţie orice navă purtând dra­pelul britanic. În noiembrie a ace­luiaşi an, Teach a capturat o navă fran­ceză încărcată cu sclavi, La Con­corde, re­botezând-o Queen Anne’s Revenge, pe care a echi­pat-o cu 40 de tunuri.

În data de 5 decembrie 1717 a interceptat o navă comercială, Margaret, al cărei căpitan, Henry Bostock, a făcut un raport detaliat al evenimentului, descriindu-l pe Teach ca un bărbat înalt, cu o barbă neagră pe care o purta foarte lungă, prima descriere ce avea să-i aducă celebritatea. Mai târziu, mărturiile vorbeau de o barbă împletită în cozi, pe care o aprindea cu fitiluri pentru a crea un efect înspăimântător.

„O figură din iad” care a blocat portul Charleston
În anul 1724, Charles Johnson îl descria ca pe „o figură din iad, care depăşeşte imaginaţia noastră”. Teach şi-a confecţionat probabil o imagine terifiantă pentru a înăbuşi orice formă de rezistenţă. Oricum, nu există dovezi privind rele tratamente aplicate prizonierilor, cu atât mai puţin tortură sau crimă. După alte câteva capturi, în luna mai 1718, Edward Teach a blocat portul Chaleston (cunoscut pe atunci sub numele de Charles Town), din Carolina de Sud, abordând toate navele care intrau sau ieşeau din port. În dimineaţa zilei de 22 noiembrie 1718, nava Queen Anne’s Revenge a fost interceptată de două nave înarmate comandate de locotenentul Robert Maynard, cu misiunea de a elimina piraţii care aproape blocaseră traficul comercial din colonii.
În timp ce Manyard avea 57 de oameni, Teach nu comanda mai mult de 25. Lupta a început sub auspicii bune pentru piraţi, care au reuşit să deschidă focul primii asupra atacatorilor, omorând o treime dintre ei. Marynard, un ofiţer experimentat, îşi menţinuse oamenii sub punte, aşteptând un abordaj. Atacul a fost declanşat de Teach, încrezător în şansele sale, după ce aproape scufundase una dintre nave, iar cealaltă avea punţile aproape goale. Teach şi Marynard au tras unul asupra celuilalt, apoi s-au încleştat într-o luptă corp la corp. Mai bine pregătiţi şi mai numeroşi, marinarii britanici au reuşit să-i împingă pe piraţi spre pupa, în felul acesta Teach fiind înconjurat de oamenii lui Marynard. După ce i-a rupt spada cu o singură lovitură a sabiei sale de abordaj, Teach a vrut să-şi folosească şi cel de-al doilea pistol, moment în care a fost lovit în gât de unul dintre marinari. Grav rănit, a fost apoi atacat şi ucis de alţi membri ai echipajului navei de război. În afară de Teach, 12 piraţi şi 8 englezi au pierit în această luptă.

Cu excepția capului
Corpul lui Teach a fost percheziţionat, apoi aruncat în ocean, cu excepţia capului. Acesta a fost suspendat de bompresul navei, drept dovadă a morţii piratului Barbă Neagră, pentru care exista şi o recompensă substanţială: 400 de lire sterline, împărţite echipajului. Deşi a câştigat o faimă uriaşă în urma acestui eveniment sângeros, Marynard nu a fost promovat, după ce s-a aflat că el şi echipajul lui sustrăseseră o mică parte din încărcătura navei lui Teach.
A inspirat „Piraţii din Caraibe”
Faima lui Teach a inspirat numeroşi scriitori şi scenarişti, celebra serie Piraţii din Caraibe având drept personaj central un căpitan de navă, Jack Sparrow, jucat magistral de către Johnny Depp şi în care Barbă Neagră este interpretat de către Ian McShane.
În anul 1997, epava navei Queen Anne’s Revengea fost descoperită. Până în anul 2007, aproximativ 15.000 de artefacte au fost recuperate şi conservate, o parte dintre ele regăsindu-se în exponatele Muzeului maritim din Carolina de Nord.