Posibila insolvenţă a CEH îngrijorează Valea Jiului

Maximilian Gânju

Oficial, încă nu s-a luat o decizie cu privire la soarta noii entităţi energetice din judeţul Hunedoara, care va îngloba şi cele patru mine viabile din Valea Jiului, dar şi SE Paroşeni.

Se întocmeşte dosarul pentru privatizare

Zvonurile care circulă a speriat edilii din Vale, pentru că în lipsa unui investitor care să preia Complexul Energetic Hunedoara, se va ajunge la insolvenţă. Cum de pe urma mineritului trăiesc mai bine de 8.000 de familii, iar minele sunt principalul contribuabil la bugetele locale, edilii vor să ştie ce soartă are CEH, dar mai ales, ce se va întâmpla cu regiunea, dacă se ajunge la insolvenţă. Primarul municipiului Petroşani, Tiberiu Iacob Ridzi, şi-a exprimat ieri îngrijorarea cu privire la o eventuală intrare în insolvenţă a complexului. „Mă îngrijorează ce se întâmplă cu CEH, vorbesc în calitate de primar şi administrator şi nu în calitate de om politic. Din ce scrie în scrisoarea trimisă FMI, apare că până în martie, trebuie găsit investitor pentru privatizare, altfel intră în insolvenţă. (…) Pe teritoriul Petroşaniului sunt trei unităţi ale CEH. Dacă se intră în insolvenţă, efectele vor fi dezastruoase. Vom avea probleme, pentru că se reduc locurile de muncă, iar aceşti oameni nu au alternativă. Aceste locuri de muncă, pe lângă faptul că asigură traiul a mii de familii, sunt şi sursă principală de finanţare pentru bugetul local”, a declarat primarul Iacob-Ridzi.
Directorul general al CEH, Costel Alic, spune că situaţia nu este aşa de gravă încât să îngrijoreze şi există investitori interesaţi de preluarea entităţii energetice a judeţului. „Acum, începem procedurile de întocmire a dosarului de privatizare pentru scoaterea pe bursă şi pe urmă, vedem. Da, din ce cunosc eu, sunt investitori interesaţi şi pericolul nu este aşa de mare, încât să stârnească îngrijorare”, a precizat şeful CEH.

Iată ce se alege dintr-un oraş fără minerit

Dispariţia principalului agent economic dintr-o localitate a Văii Jiului, fără a se oferi şi o alternativă, duce automat la moartea respectivei aşezări. Exemplul grăitor este oraşul Aninoasa, unde, în 2006, s-a pus lacătul pe mină. Oraşul a ajuns o fantomă. Administraţia nu are bani îndeajuns nici pentru minimul necesar. În mai multe rânduri, creditorii au descins la Aninoasa, iar în circa o săptămână, o vor face din nou. Toată bruma de bani pe care bugetul micuţei aşezări o are va ajunge în conturile creditorilor, iar edilii se vor vedea nevoiţi să pună lacătul pe uşa primăriei.
„Da, municipiul Petroşani şi nu numai ar ajunge în situaţia localităţii Aninoasa, dacă nu se va găsi o soluţie pentru funcţionarea Complexului Energetic Hunedoara”, a declarat, ieri, primarul municipiului Petroşani, Tiberiu Iacob Ridzi. Oricum, mii de persoane din Valea Jiului sunt în pericol de a nu-şi mai putea asigura pâinea zilnică, după ce trei exploatări miniere din cele şapte vor fi închise până în 2018. Afirmaţia are susţinere printr-un exemplu cât se poate de adevărat, dacă ne uităm ce s-a întâmplat după ce o subunitate minieră a fost desfiinţată dintr-o singură semnătură, iar oamenii care munceau acolo au ajuns acum să mănânce pe datorie. Localităţile Uricani, Petrila şi Vulcan vor pierde sume consistente, ce ajung la bugetul local din impozitul pe salariile minerilor.

„Experimentul Aninoasa”

Dispariţia Minei Aninoasa în 2006 a însemnat falimentul localităţii. Pentru locuitorii oraşului, alternativa înseamnă străinătatea, un loc de muncă în oraşele învecinate sau bruma de bani primită ca ajutor social. Bugetul local a rămas fără principalul contribuabil, adică fără circa 2,2 milioane de lei anual. Puţinii agenţi economici din Aninoasa nu pot compensa prin dările lor suma pierdută şi nici locurile de muncă dispărute. În lipsa unor alternative, oamenii pleacă rând pe rând din oraş. Pe străzile Aninoasei, întâlneşti câte un bătrân care are norocul să fi muncit la mină. Pensia este îndestulătoare, chiar dacă ar putea să fie şi mai mare, aşa că îşi permite să stea la taifas cu alţi ortaci. Doar bătrânii mineri au scăpat de grija zilei de mâine. Cei tineri îşi caută o viaţă mai bună în străinătate, pentru că în oraşul în care s-au născut, nu o vor avea niciodată. Viaţa acestor oameni înseamnă să se împrumute de la o lună la alta. Îşi cumpără mâncarea pe datorie de la chioşcurile alimentare şi chiar şi piaţa şi-o fac tot pe caiet. Pentru mulţi ar fi o decizie catastrofală renunţarea la Complexul Energetic Hunedoara şi există riscul unor proteste asemănătoare mineriadelor.