Primăriile au ajuns vai de steaua lor. De ce le e frică primarilor

Reforma administrativ-teritorială e un subiect discutat de peste 30 de ani în spațiul public. Guverne la rând au pro­pus proiecte, sub diverse forme, însă ne­voia eficientizării administrației pu­blice, prin costuri mai mici și servicii mai bune, se lovește de interesele parti­de­lor politice și ale baronilor locali. Așa se face că am rămas cu aceeași împărțire a teritoriului ca în epoca ceaușistă.

Temă falsă?
Acum, PSD vine cu o nouă propunere: lo­calitățile mici, cu mai puțin de 3.000/4.000 de locuitori, să fie co­ma­sate. Aparenta îngrijorare a Guvernului din pricina cheltuielilor mari la nivelul ad­ministrațiilor locale nu îi impresionează pe primarii de comune, însă. Asociația co­munelor consideră că guvernanții în­cearcă să genereze o temă falsă prin care să distragă atenția de la problemele principale, cum ar fi lipsa unei reforme fiscale consistente. Mai mult, o astfel de inițiativă ar putea duce la pierderea iden­ti­tății culturale a unor localități, spun re­pre­zentanții comunelor, scriu cei de la Digi24.ro.

Scurt istoric 1968 – Epoca Ceaușistă
În această perioadă are loc ultima re­formă administrativ-teritorială majoră din România. S-au desființat regiunile și ra­ioa­nele și s-a revenit la împărțirea pe ju­dețe (care fuseseră desființate de auto­ri­tățile comuniste). Din anul 1968, teritoriul României a fost împărțit în 39 de județe, plus municipiul București. În 1981 s-au înființat încă două județe, ju­dețul Giurgiu și județul Călărași. Acum avem 41 de județe, 103 municipii (in­clu­siv București), 320 de orașe și 2.859 de comune.

Încercările de modificare
Guvernul Ciorbea a venit pentru prima dată, în 1997, cu o propunere de reor­ga­ni­zare teritorială, 8 regiuni de dezvoltare mari, în loc de județe. În 2003, tema a fost abordată și de Guvernul Năstase, fără vreo concluzie. În 2011, Emil Boc re­des­chide subiectul și PDL propune ca Ro­mânia să aibă doar opt județe, pe mo­de­lul regiunilor de dezvoltare. Proiectul e abandonat, apoi reluat și inclus în programul de guvernare 2013-2016 al USL, devenit temă de campanie. Pro­iec­tul prevedea ca teritoriul României să fie împărţit în opt regiuni, cu reşedinţele la Bucureşti, Alba Iulia, Piatra Neamţ, Cluj Napoca, Brăila, Timişoara, Craiova, Că­lă­raşi, iar fiecare regiune să fie formată din două sau mai multe judeţe. Victor Ponta, unul dintre liderii USL, avea o altă viziune la acel moment, organizarea de refe­ren­du­muri judeţene. Din nou, nu s-a ajuns ni­că­ieri. Și în ultimii ani, au tot fost pro­puneri ale mediului de afaceri sau pro­iecte ale partidelor. Acum suntem în aceeași situație, deci, ca în urmă cu 30 de ani. În 2025, PSD propune comasarea localităților cu mai puțin de 3.000 sau 4.000 de locuitori. „Este o promisiune pe care clasa politică a făcut-o de foarte mult timp și pe care nu a îndeplinit-o încă, iar acest lucru va veni în sprijinul re­for­mei, astfel încât să dinamizăm, să efi­ci­en­tizăm administrațiile locale, să existe fi­resc ca o consecință imediată și o re­du­cere a cheltuielilor de administrare a autorităților locale, dar și o eficientizare în sprijinul oamenilor prin această refor­mă. (…) Există cu certitudine nevoia de consolidare a unor comunități locale, exis­tă nevoia de a consolida serviciile pu­blice și serviciile statului din comunitățile respective. (…) Nu există principiul des­ființării, există principiul comasării”, a spus purtătorul de cuvânt al PSD, Lucian Romașcanu.

Propunerea mediului de afaceri
Camera de Comerț a tot susținut, de-a lungul anilor, că ar trebui redus numărul de județe de la 42 la 15 și redefinită no­țiunea de „comună” ca „localitate cu cel puțin 5.000 de locuitori”. Comuna cea mai mică din România este în Hune­doara. Are doar 88 de locuitori, cu o treime mai puțini decât acum 10 ani, con­form INS. Măsurile propuse de Camera de Comerț (CCIR): reducerea numărului de județe de la 41 (plus București) la 15 redefinirea noţiunii de comună ca loca­li­tate cu cel puţin 5.000 de locuitori rede­fi­nirea noțiunii de oraș ca localitate cu cel puțin 10.000 de locuitori toate instituțiile publice deconcentrate trebuie să fie re­gru­pate sub această nouă formă admi­nis­trativă „Avem 1.300.000 de bugetari, față de Polonia 900.000. Şi unde sunt acești bugetari? Prin administrația pu­blică, sunt 467.000 în administrația pu­blică locală, și diferența în administrația publică centrală. Și aici este marea pro­blemă. Avem deficit și în educație, și în poliție, și în sănătate, în schimb, în admi­nistrație suntem excedentari. Și aici cred că trebuie lămurite lucrurile, pentru că România nu mai poate funcționa în para­digma anului ’68, când actualele județe au fost înființate. E un proces pe care toți suntem conștienți că e pe termen, dacă vreți, optimist, mediu și lung”, a argu­men­tat Mihai Daraban, președintele CCIR. Argumentele invocate pentru a realiza reforma sunt legate de cheltuielile mari de funcționare, de faptul că multe dintre primării sunt falimentare, nu se pot susține din venituri proprii, depopularea localităților, de posturile ocupate, infra­structura slab dezvoltată și lipsa ser­vi­ciilor publice. În concluzie, ineficiența și risipa de bani. Reprezentanții asociațiilor comunelor contrazic argumentele aduse și spun că nu doar comunele, ci și ora­șele, municipiile și județele înregistrează venituri proprii mai mici decât cheltuielile de funcționare. Doar 47 din cele 3.221 de unități administrativ-teritoriale (comune, orașe, municipii și județe), mai puțin mu­nicipiul București și sectoarele sale au venituri proprii mai mari decât chel­tu­ielile de funcționare. „Astea sunt spuse ale unor oameni care nu știu să privească de­cât banii. Pentru că sunt rupți de rea­li­tate. Sunt total insignifiante acele unități administrativ-teritoriale ca număr, ca pondere. Drept urmare, soluția dată de Guvern de comasare ar însemna că din unul, doi, trei săraci vei face un mai mare sărac (…) ceva care nu era stricat în România, nealterat era sistemul ad­mi­nis­trației publice locale (…) Se ascunde do­rința de expansiune teritorială a mai multor municipii, a mai multor orașe asu­pra comunelor. Pe de o parte, pentru că nu mai au terenuri și trebuie să vândă ceva. Trebuie să vândă terenul co­mu­ne­lor din proximitate și foarte important din punct de vedere politic, că vei avea mai puțini oameni pe care poți să-i dirijezi mai ușor în deciziile politice”, a spus Emil Drăghici, președintele Asociației Co­mu­nelor din România, pentru Digi24.ro.

Prezentăm mai jos situația UAT-urilor (unităților administrativ-teritoriale) din țară, conform datelor primite de la Aso­ciația Comunelor din România (ACoR).
Situația financiară UAT-urilor din țară: 41 din 41 de județe (100%) au veniturile proprii mai MICI decât cheltuielile de func­ționare un singur municipiu din cele 102, fără a include aici municipiul București și sectoarele sale, are venituri proprii mai MARI decât cheltuielile de funcționare 8 din 216 orașe (3,7%) au ve­nituri proprii mai MARI decât cheltuielile de funcționare 38 din 2.862 de comune (1,3%) au venituri proprii mai MARI decât cheltuielile de funcționare în total, 47 din 3.221 de unități administrativ-teritoriale (comune, orașe, municipii și județe, mai puțin municipiul București și sectoarele sale) au venituri proprii mai MARI decât cheltuielile de funcționare (1,45%) Refe­ri­tor la aparatul public local stufos, ACoR susține că ponderea comunelor în totalul numărului de posturi ocupate în ad­mi­nistrația publică locală este de 26,7%. Ce s-ar putea reduce, de fapt, este numărul consilierilor locali, impuși în fapt, tocmai de partide. „La comune pe drept e nimic, ca nivel de cheltuială, față de ce la orașe, municipii și județe. (…) Dacă micșorăm cu cinci consilier locali numărul pe țară, salvăm cheltuielile pentru 500 de co­mune. Ideea e că trebuie diminuat nu­mă­rul consilierilor locali care papă foarte mulți bani în detrimentul nevoilor reale de dezvoltare, pentru că o comună de 300 de locuitori, ce nevoie are de nouă consilieri… ce nevoie are? Dar e nevoie ca să prindă acele partide care dirijează România, într-un sens negativ, să prindă și ele un loc, acolo, de consilier…, a mo­tivat președintele ACoR.
Posturi ocupate la nivel local (conform datelor din anul 2022): comune: 121.700 posturi ocupate, municipii și orașe: 192.600 posturi ocupate, județe: 142.000 posturi ocupate.
Cheltuielile cu personalul la nivelul UAT-urilor (unităților administrativ-teri­to­riale): comune – 16,9 miliarde de lei mu­nicipii și orașe – 42,5 miliarde de lei județe – 21,2 miliarde de lei
O temere a primarilor este pierderea identității locale și naționale. Multe co­mune mici, care ar urma să fie comasate ori desființate, păstrează identitatea cul­tu­rală a minorităților naționale. Tocmai de aceea, cetățenii ar trebui consultați cu privire la orice modificare, spun aceștia. „Orice comasare trebuie să reflecte ca­pa­citatea de voință a alegătorilor. Deci trebuie să existe referendum. Nu poți din pix, hai să te unesc…pentru este o cultură a locului, o apartenență la identitatea acelor locuri. Nu vii tu să spui că aici e un teritoriu”, a mai zis Emil Drăghici. În final, ACoR consideră că guvernanții încearcă să creeze o temă artificială menită să acopere problemele rele, și ar trebui să-și îndrepte atenția către reducerea defi­ci­tu­lui prin creșterea veniturilor fiscale.
Digi24.ro a solicitat și opinia unui poli­tolog. Problema principală este discre­pan­ța dintre regiuni. Guvernanții ar trebui să intervină în profunzime, cu un plan bine pus la punct care să pună în prim plan serviciile publice în comunități, con­sideră Ioan Stanomir. „Este clar că avem zone dinamice, zone curajoase din punct de vedere antreprenorial. Aceste zone trebuie sprijinite, dar avem și zone mai puțin încununate de succes. Întrebarea este le abandonăm pe acestea? Dacă le abandonăm, unde rămân locuitorii acelor zone, ce fac? Ne mulțumim să consta­tăm că avem orașe în această țară unde spi­talele au doar nouă medici și unde oamenii mor cu zile? Nu cumva această reformă administrativ-teritorială trebuie să însemne și o regândire a relației dintre serviciile publice și comunități? Nu cum­va trebuie să ne întrebăm de ce la nivelul anumitor orașe și județe se găsesc foarte puțini bani pentru spitale și școli, dar foarte mulți pentru altfel alte chel­tu­ie­li mai puțin utile societății?”. Ioan Sta­nomir a declarat că o astfel de reformă implică multă muncă, și este un subiect sensibil, fiindcă sunt oameni și locuri de muncă la mijloc. „O comasare a acestor unități înseamnă pierderea de locuri de muncă, înseamnă dispariția, de exemplu, a unor capitale, chiar și un sat, o comună, în momentul în care dispare, se pune problema preluării funcțiilor care existau la nivelul său. Așadar, este în primul rând o problemă de costuri politice, deși ar trebui să fie în primul rând, o problemă de eficiență a guvernării. (…) Dacă ne dorim o reformă de profunzime, care să însemne despărțirea de modul de organizare moștenită la regimul comunist, nu se poate face de pe o zi pe alta. (…) În ani din urmă, un adevărat exod a golit de populație o parte dintre comunele rurale ale acestei țări. Se pune problema cine mai locuiește acolo. După cum se pune problema, din păcate, cine mai locuiește în unele dintre orașele acestei țări? În mo­mentul intrării în Uniunea Europeană, România a ridicat la rangul de orașe co­lectivități teritoriale care nu îndeplineau criteriile. Uitați-vă în jurul Bucureștiului câte dintre fostele sate au devenit orașe, deși prin infrastructura, prin stil de viață, prin guvernare, ele nu au nimic de-a face cu fenomenul urban? România a fost de multe ori prizoniera unui formalism care a privit mai degrabă la ceea ce se întâmplă pe hârtie și mai puțin la ceea ce se întâmplă cu adevărat pe teren”, a argu­mentat politologul. O întrebare des întâlnită a fost dacă e nevoie sau nu de referendum. Art. 13 alin. 3 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfă­şu­ra­rea referendumului spune că: Pro­iec­tele de lege sau propunerile legislative pri­vind mo­dificarea limitelor teritoriale ale co­mu­nelor, oraşelor şi judeţelor se îna­intează Parlamentului spre adoptare numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teri­toriale respec­tive, prin referendum. În acest caz or­ga­nizarea referendumului este obligatorie. Momentan, premierul României doar a anunțat că are în plan reforma, însă nu s-a făcut niciun demers. PNL susține iniția­tiva PSD, în timp ce UDMR a anunțat că nu va sprijini nicio reformă „împotriva voinţei oamenilor”. (A.N.)